duminică 22 iulie 2018 12:13 am
Download http://bigtheme.net/joomla Free Templates Joomla! 3
Acasa / News / Cristian Câmpeanu | România nu trebuie să joace la două capete cu Rusia lui Putin!
Adpres Market
putin-600x449

Cristian Câmpeanu | România nu trebuie să joace la două capete cu Rusia lui Putin!

AdpresFM - Radio Online Stations  

putinPreședintele Iohannis a ales cel mai prost motiv pentru o confruntare cu Occidentul – refugiații – mai ales că România nu avea nici o miză în această criză care se ține departe de granițele noastre. Iohannis trebuia să-și păstreze gloanțele pentru adevărata confruntare, singura care va conta: Momentul în care Occidentalii vor „redescoperi” binefacerile cooperării cu Rusia lui Vladimir Putin.

În acel moment, România va trebui, împreună cu Polonia și țările baltice să reprezinte vocea opoziției. Din păcate, istoria noastră este mai degrabă una a acomodării la presiunile Moscovei și de joc la două capete.

Indiferent cum răsucesc realitatea spin doctorii democrați de la Washington, lumea este un loc mult mai întunecat și mai periculos după șapte ani de mandat Barack Obama decât a fost în ultimii 75 de ani. Dincolo de toate analizele și modelele sofisticate de a regândi relațiile internaționale, un adevăr rămâne valabil: atunci când puterile ordinii liberale se retrag din lume, locul lor este luat de agenții haosului, ai dictaturii și arbitrariului. Nu are absolut nici o importanță dacă gânditorii progresiști de la Washington, Londra sau Berlin proclamă sfârșitul politicii confruntrării între marile puteri la nivel global și debutul unei noi ere a cooperării în beneficiu reciproc. Dacă Rusia și China continuă să gândească lumea în termeni de joc de sumă zero între marile puteri economice și militare și revenirea la politica sferelor de influență din secolul al XIX-lea atunci exact așa va arăta lumea: Cum o modelează Rusia și China, nu cum se dorește la Harvard sau Oxford. Ca în secolul al XIX-lea.

Nimic nu vorbește mai bine despre orbirea politică americană și occidentală decât portretul făcut președintelui de editorul revistei The New Yorker, David Remnick, în care vedem un Obama realmente dezamăgit că lumea nu arată deloc așa cum și-a dorit el în 2008, că bunele sale intenții nu au fost împărtășite nici de lumea musulmană, nici de Rusia, nici de China, nici de Israel. Dar indiferent dacă modelul Obama este o iluzie periculoasă și inaplicabilă sau este panaceul suferinței mondiale, dar lumea este prea rea, prea meschină și prea egoistă ca să îl accepte, rezultatul este același. Lumea este într-o stare mult mai proastă de când președintele Obama a retras treptat America din lume.

Poate că Bush era simplist și împărțea lumea în „noi” și „ei”, dar măcar pe vremea aceea știam pe ce poziție se află fiecare. Când, în 2008, tancurile rusești se apropiaseră la câțiva kilometri de Tbilisi iar Mihail Saakașvili își rodea cravata, a fost Condoleeza Rice cea care a pus mâna pe telefon și i-a spus lui Putin să le retragă sau riscă să rămână fără ele. Astăzi, dacă tancurile rusești ar porni spre Kiev, nu mai suntem siguri că există cineva la Washington care să îi spună lui Putin de la obraz că riscă o confruntare directă. Din orice punct am privi, Putin a obținut victoria în Ucraina, pe care a ciopârțit-o cum a vrut și a transformat-o dintr-o națiune într-un teritoriu. Acum se pregătește să legitimize acest rapt prin acceptarea tacită de către Occident a situației de facto.

Același scenariu are loc în Siria, unde rușii sunt ca și victorioși. Obama a sperat că prin semnarea acordului nuclear cu Iranul, va reuși o schimbare de proporții și că va transforma un vechi inamic dacă nu în prieten, atunci în partener. Ceea ce a obținut, este o alianță întărită între Rusia și Iran, care se afirmă tot mai puternic drept principala putere din Orientul Mijlociu, în vreme ce administrația și-a antagonizat aliații tradiționali: Israelul, Arabia Saudită și Egiptul. Vizitele repetate ale președintelui al Sisi la Moscova și deschiderea discuțiilor între Riad și Moscova pe teme nucleare arată cam încotro se îndreaptă această regiune. Cum era de așteptat, în primul lor raid sirian, rușii nu au atacat pozițiile ISIS ci pe cele ale rebelilor anti-Assad susținuți și finanțați de Statele Unite. Și de ce nu ar face-o dacă americanii înșiși s-au înclinat în fața acestei alianțe? În Irak, lupta împotriva ISIS este condusă de Qassem Suleimani, comandantul Forțelor Al Quds, unitate a Gărzilor Revoluționare iraniene însărcinată cu „exportul” revoluției islamice care beneficiază deschis de sprijin aerian american. Condiția pentru acest parteneriat nerecunoscut oficial dar cât se poate de real este una singură: Assad să rămână neatins.

Putin știe foarte bine că după retragerea prematură din Irak, americanii se află într-o poziție extrem de precară în regiune și profită cât pot. Așa se explică și sugestia lui Obama că Rusia ar putea face parte din coaliția anti-ISIS și declarațiile venite de la Londra și Berlin că trebuie luat serios în considerare dialogul cu regimul Assad pentru asigurarea unei tranziții pașnice. Indiferent însă dacă Assad va rămâne la putere sau dacă Moscova îl va înlocui cu altă marionetă, Rusia a câștigat deja războiul din Siria și a devenit o putere care nu mai poate fi neglijată în estul Mediteranei și în Orientul Mijlociu. Încă o dovadă că geopolitica are oroare de vid și că acolo unde forțele Binelui se retrag, locul este ocupat de forțele întunericului.

Cu victoria din Siria, Rusia își va face revenirea pe scena mare a politicii globale, ceea ce înseamnă că se va afirma prin forța brută a armelelor drept un partener legitim de dialog și negociere al Occidentului. Iar în lipsa unei reacții ferme de la Washington, vest–europenii vor fi mai mult decât fericiți să accepte acest statut cu brațele deschise pentru a menține Rusia mulțumită și a continua să beneficieze de resursele ei naturale. În momentul în care acest parteneriat ruso-european se va fi oficializat, atunci America va pierde Europa, iar unitatea ideologică a Occidentului ca „lume liberă” democratică va fi spartă. „Occidentul” ca entitate civilizațională va înceta să mai existe iar revenirea la sistemul de la Viena și „concertul națiunilor” propriu secolului al XIX-lea, atât de mult dorit de ruși va deveni noua realitate continentală.

Desigur, este greu de crezut că viitorul președinte american, democrat sau republican, va continua politica dezastruoasă a lui Barack Obama, dar, chiar și așa, va trece mult timp până când o altă administrație va repara greșelile făcute în acești opt ani, dacă le va mai putea repara. Iar Putin va folosi acest timp pentru a-și consolida poziția în raport cu Europa, ținta supremă dintotdeauna a politicii rusești. Deturul sirian deoparte, situația în Europa rămâne neschimbată. O dată creat precedentul ucrainean, nu există nici o garanție că Rusia se va opri aici și nu va încerca să-și extindă influența și chiar teritoriul spre Vest. Dacă, prin manevrele din Orient va reuși să oficializeze statu quo-ul ucrainean, consecința imediată va fi o amenințare existențială directă la adresa statelor baltice în primul rând dar și a celorlaltor țări aflate în prima linie, mai ales Polonia și România.

De aceea, singura soluție pentru România de a rămâne o țară liberă și democratică este să formeze împreună cu Polonia și balticii un bloc care să se opună ferm legitimării europene și internaționale a Rusiei lui Putin. Altfel riscăm să pierdem nu doar Moldova, ci România însăși. Și acela va fi momentul când va trebui împreună cu celelalte țări din Est să ne ridicăm împotriva curentului de „acomodare”, „legitimare” și „deconflictualizare” (termen la mare modă în ultimele zile), chiar dacă asta ne-ar situa pe poziții contrare cu Germania, Franța sau Italia și cu sateliții mai mici ai Moscovei, Austria, Ungaria sau Slovacia.

Din păcate, „acomodarea” are o lungă tradiție în politica românească unde liderii obișnuiesc să invoce fatalist adagiul că, nu-i așa, nu-s vremurile sub om ci bietul om sub vremuri. Cel puțin, atunci când veți auzi chemări la „rațiune”, „pragmatism” și „înțelepciune” în relația cu Rusia, veți ști cine a vândut România lui Putin.

sursa: romanialibera.ro

Adpres.ro : Adpres Media – Grup Media Target : contact@adpres.ro

AdpresFM - Radio Online Stations  

Play TV Online
Adpres Games - Jocuri Anti Stres


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com