Download http://bigtheme.net/joomla Free Templates Joomla! 3
Acasa / Story / INFIORATOR : Scrisoare deschisa catre doamna care face curatenie la Spitalul Bagdasar… In ce tara traim ?!
Magazin Online
BAGDAZAR-ADPRES

INFIORATOR : Scrisoare deschisa catre doamna care face curatenie la Spitalul Bagdasar… In ce tara traim ?!

Asculta Radio Online 

BAGDAZAR ADPRES

Astazi ii voi scrie doamnei care face curatenie in spitalul Bagdasar!
Sper tare sa ajunga la dansa, randurile mele …
„Draga doamna, eu ma numesc Adela, am un baiat de 8 ani acasa, Davis, care sufera de o boala incurabila. Si il cresc singura.
Sambata seara, dupa nenorocitul de incendiu, l-am scos din casa sa fug cu el la spitalul de arsi sa ajutam si noi cum putem. Lui nu ii place sa iasa seara din casa, dar a inteles ce se intampla si a acceptat.
Draga doamna, de luni, fac ture Mogosoaia ( unde e copilul meu la scoala)- Berceni si retur.
Ca sa ajung in fiecare zi la spitalul Bagdasar sa pot aduce mancare si ce mai au nevoie familiile celor raniti si cadrelor medicale. Alaturi de mine, zi de zi, vine si Sorin de la restaurantul Alioli, care aduce 50 de portii de mancare calda pentru ei!
Doamna draga eu plec mereu plangand de acolo si nu mai sunt om. Am uitat sa mai zambesc sau sa ma mai bucur si ma gandesc ce sa fac mai mult pentru ei.
Astazi, cand am venit iar si caram lazile cu mancare, cateva persoane au venit la noi si ne-au zis asa: e tare frumos ce faceti mereu pentru noi si va multumim. Insa femeia de serviciu, vine de fiecare data cand plecati si incarca sacosi cu ce aduceti aici. Ba ne-a luat si cafeaua noastra adusa de acasa! Va rugam, faceti o reclamatie, ceva sa o controleze cineva in sacosi cand pleaca…
Eu nu am facut reclamatie. Ci m-am gandit sa va scriu. Ca poate cumva, va ajunge si la dvs!
Si va scriu frumos si politicos, doamna si stiti de ce? Pentru ca oamenii acestia m-au invatat ce inseamna SA FII BUN! Inainte, v-as fi strans de gat, dar azi AM ALES doar sa va scriu. Frumos!
Doamna pe holul acela de la blocul operator, inainte sa intrati in camaruta aceea mica sa luati mancarea si cafeaua si bananele si apa, exista acest coltisor. Cu lumanari si flori! L-ati vazut? Cred ca da, măcar atunci cand spalati pe jos!
Doamna eu ma cutremur cand trec pe linga acest colt! Si plang. Si imi tremura carnea pe mine, de imi e teama sa nu scap lazile cu mancare pe jos.
Dumneavoastra ce simtiti doamna cand treceti pe linga acest colt, ca sa umpleti sacosile? Nu vi se rupe inima?
Ma gandesc ca poate luati sa duceti la copii. Dar va ganditi ca cei de la care luati, stau pe hol si aprind lumanari, rugandu-se sa nu le MOARA COPIII?
Va ganditi ca au nevoie de putere si energie si resurse sa reziste, acolo pe hol, inca o zi si inca o noapte si inca o zi si tot asa la infinit???? Ca ei, spre deosebire de dvs, nu isi pot strange copiii in brate? Pentru ca sunt arsi si nici macar nu ii pot atinge?
Va ganditi ce e in sufletul lor?
Mie nu imi mai curge sangele prin vene si mi se opreste inima mereu cand intru pe acest hol, doamna. Si ma ustura durerea! Pe dvs, nu?
Noi nu luam doamna sa ducem acasa la copii, ba uneori luam de la copiii nostri sa aducem aici, la spital!
Doamna nu vreti ca data viitoare, sa veniti si sa luati doar o portie, sau doua si sa le mai lasati si lor?
Ati vazut scaunele alea pe care ei stau zi si noapte? Dvs cred ca dormiti in patu l dvs dar ei nu!
Nu putem doamna sa facem mai mult pentru ei, dar macar, haideti ca impreuna, sa incercam macar sa nu facem mai putin!
Eu azi nu i-am luat fiului meu o carte pe care si-o dorea pentru ca de banii aia prefer sa mai iau ceva la spital maine, doamna. Si fiul meu, m-a inteles si nu s-a suparat! Puteti sa ma intelegeti si dvs doamna si sa nu va suparati? Si maine sa le mai lasati si lor mancare si cafea?
Si nu uitati doamna, maine sa va uitati putin la acest colt. Unde ard lumanari si sunt flori. Chiar si mov, asa cum mi-a zis mie Davis ca au ei nevoie.
Doamna EI ATAT MAI AU! O speranta fragila si plapanda ca aceasta flacara de lumanare. Care se tot stinge doamna! Haideti ca de maine, impreuna, sa facem ca FLACARA LOR SA ARDA CAT MAI MULT! Nu sa le-o stingem si noi, doamna!
Sper tare, tare, tare mult ca acest mesaj sa ajunga si la dvs! Si sa il intelegeti!
Nu uitati doamna ca tura dvs la spital, se termina dupa 8 ore. A lor niciodata! Dvs mergeti acasa dupa ce se termina tura. EI nu, doamna pentru ca ACASA E ACOLO UNDE SUNT CEI DRAGI iar cei dragi lor sunt in spital, luptand sa traiasca! Pentru EI , acasa e ACOLO, la spital, pe holul acela unde ard lumanarile!”

sursa : facebook /Adele.Chirica
Publicitate


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *