vineri 22 iunie 2018 8:05 pm
Download http://bigtheme.net/joomla Free Templates Joomla! 3
Acasa / News / PRISACARIU | Capcana lui Iohannis pentru popor
Adpres Market
klaus-soc-civ

PRISACARIU | Capcana lui Iohannis pentru popor

Adpres Radio - Statii Radio Online    

klaus-soc-civȘi a fost bifată și consultarea poporului, prin reprezentanții lui din societatea civilă, de către prezidentu’ Klaus Iohannis. Bun, să vedem cu ce ne-am ales: ceva de bun-simț, pe de o parte (propuneri ca: jos avocatul poporului, premier credibil – cum era să fi fost cerut unul incredibil?, control civil pe servicii și altele asemenea), dar și ceva de-a dreptul șmecheresc, pe de altă parte.

Ceva chiar foarte șmecheresc, aș zice. Și anume, după cum am aflat din mini-conferința de presă susținută de reprezentanții societății civile după consultări, o idee aparent banală: societatea civilă să-și facă partid(e) care să reprezinte alternativa la actualele partide. Totul, desigur, în numele primenirii clasei politice. Ce e drept, asta actuală e așa de de căcat încît și niște marțieni picați acum din cer pe un cîmp la marginea Bucureștiului ar fi mai buni de politicieni decît ce avem deja.

Dar să facem o proiecție în viitorul apropiat a acestui partid/acestor partide izvorîte din societatea civilă, direct din popor. Să luăm în calcul, de exemplu, că e vorba de un singur nou partid, să ne fie mai ușor la calcule. Și să mai socotim că acest nou partid ar vrea să conteze peste un an, la alegerile parlamentare (sau, dacă vrem să fim de-a dreptul idealiști, să ne gîndim că partidul ăsta nou și imaculat ar vrea chiar să propună candidați la alegerile locale din primăvara viitoare, în vreo șase luni).

Așa, păi, de ce am avea nevoie? Pe lîngă nume, ideologie, program și alte mizilicuri de genul ăsta, un astfel de nou partid ar avea nevoie de filiale în măcar fiecare capitală de județ ca să poată spera să se promoveze la limita de avarie în minimum un an. Iar asta înseamnă o conducere națională și vreo 42 de conduceri județene care să organizeze măcar sediile, cu tot ce înseamnă asta. Pentru început, numai conducerile (națională plus județene) ar însemna 43 (42 județene plus național) multiplicat cu măcar 3-4-5 oameni, deci între o sută și ceva și două sute de oameni. Bașca 42 de filiale județene multiplicat cu măcar vreo sută de membri simpli de filială, deci se mai adună peste vreo patru mii de oameni la nivel național care trebuie convinși să se bage în proiectul ăsta. Să rotunjim și să spunem că, la nivel național, pentru început, ar fi nevoie de vreo cinci mii de oameni care să participe la un nou proiect politic care acum nu există decît în însăilarea conceptuală a unora. Și aia vagă, normal, că de aia e însăilare și nu ideologie și program deja constituite. Să adăugăm niște costuri lunare cu fiecare filială (chirie sediu, utilități, telefoane, materiale de propagandă etc) de minimum 2-3.000 de euro. Aritmetică elementară: minimum 100.000 de euro lunar. O să ziceți că nu e mult, că dacă împarți 3.000 de euro lunar de filială la minimum o sută de membri, reiese că ar fi vorba de o cotizație de 30 de euro lunar de fiecare. Ok, dar mai puneți la asta și timpul necesar funcționării unui partid aflat la început, care nu are nimic. Stabilim, deci, că, la începutul funcționării acestui nou partid, fiecare membru de partid cheltuie lunar minimum 30 de euro plus cam o oră pe zi, în medie, din propriul timp, pentru diverse activități politice interne. E puțin? Nu, e mult, o știe oricine a încercat să culeagă lunar mai mult de 50 de lei de la măcar zece oameni. Dar noi presupunem că începutul ăsta e plin de entuziasm și oamenii își sacrifică timpul liber, banii și energia, nu?

Să mergem mai departe: pentru a conta la locale, fiecare filială din asta județeană trebuie să propună măcar un număr de consilieri locali (cel puțin la primăria reședinței de județ, dacă nu și la alte orașe din județ), poate un candidat de primar și niște consilieri județeni (candidat la funcția de șef al Consiliului Județean nu mai trebuie, parcă, ăsta se alege dintre consilierii județeni, mai nou). Minimum minimorum, așadar, la localele de la anul, acest nou partid ar trebui să aibă vreo 10-15 candidați la pozițiile enumerate. Care candidați trebuie să respecte niște criterii de integritate, de educație, de inteligență, că de aia e partidul nou și imaculat, să propună alternativa aia pozitivă. Iar ca să găsești 10-15 oameni care să îndeplinească aceste condiții înseamnă să ai o bază de selecție măricică, de cîteva sute de persoane măcar. O reuși acest nou partid ca, în mai puțin de șase luni de acum înainte, să caute între cîteva sute de oameni din fiecare județ ca să găsească 10-15 candidați potriviți cu care să acopere măcar reședința de județ? Eu m-aș mai gîndi. Nu mai pomenesc cheltuielile prilejuite de campania electorală ca să nu ne deprimăm înainte să se încheie textul (dar tot vă spun că e nevoie de cîteva zeci de mii de euro într-un județ și asta e limita cea mai de jos, de banii ăștia se fac trei afișe de împînzit prin orașul reședință de județ; și de unde vin banii ăștia? de la vreun sponsor generos? sper că nu, că uite așa se naște corupția, banii trebuie returnați, eventual din funcții publice, dacă se cîștigă vreuna).

Dar să ajungem și la alegerile parlamentare. De data asta, fiecare filială județeană de partid ar trebui să propună măcar vreo trei-patru candidați pe județ (doi deputați și un senator sau doi și doi). Desigur, aici apare aceeași problemă ca mai sus: trebuie găsiți candidații care să întrunească toate criteriile alea bune pe care le vrea poporul. Dacă se trece de etapa aia, se ajunge iar la bani: o campanie sărăcuță care să-l facă cît de cît cunoscut pe candidat în colegiul lui electoral costă tot cîteva zeci de mii de euro. Care se multiplică cu numărul de candidați, deci se poate ajunge la cel puțin 200.000 de euro pe județ numai bani de promovare, fără alte acareturi.

Pe scurt, dacă ar vrea să candideze la locale, acest nou partid are mai puțin de șase luni în care să se înființeze, să se organizeze, să găsească măcar 5.000 de membri la nivel național, să cheltuie vreo 150.000 de euro lunar la nivel național numai pe perisabile, să găsească minimum 500 de candidați buni și foarte buni și să mai cheltuie în campanie, tot la nivel național, cam 1,5 milioane de euro. Pentru parlamentare, e nevoie de toate cele de mai sus, dar cheltuielile de campanie s-ar ridica la cam zece milioane de euro, la nivel național, totul la un nivel de avarie.

Acum, tu, cititorule care ai crezut că e o idee genială asta cu partidul/partidele de înființat de către societatea civilă, ce părere ai? E fezabil planul ăsta? Merge? Dai măcar 150 de lei lunar la partid și-ți sacrifici cîteva ore pe săptămînă, în fiecare săptămînă, să tragi la filiala ta de județ? Zi sincer, sîntem numai noi doi, vorbim ca niște prieteni la o bere. Ei?

Și chiar dacă toate cele descrise mai sus s-ar întîmpla, care ar fi efectul? Cîți primari va avea acest nou partid, cîți consilieri locali, cîți județeni și cîți șefi de CJ? Dar cîți parlamentari va avea de la toamnă? La actuala structură de populație a României și la actuala conformație politică (cu două mari partide care, practic, sufocă piața: PSD și PNL), acest nou partid – dacă va apuca să se înființeze pînă la parlamentare – nu va obține aproape nimic. Deci nu va putea să schimbe nimic.

Elementar de logic, dragul meu Watson din societatea civilă, eu nu înțeleg de ce erai așa fericit azi că ți-a propus Iohannis să faci partide noi, cîtă vreme e banal de simplu: acest partid nou al societății civile nu se va face niciodată. Sau, dacă se va face, nu va funcționa. Iar dacă va funcționa, va funcționa atît de prost încît e ca și cum nu ar exista.

Ei, și aici a fost capcana lui Iohannis: peste un an, în buza parlamentarelor, Iohannis va consulta din nou societatea civilă. Și o va întreba despre cum a schimbat ea clasa politică făcîndu-și un partid nou, curat, integru, deștept și de bun-simț. Iar societatea civilă va spune, firește, că nu a apucat să facă partid, că e greu, că nu găsește oameni, că nu sînt bani, că n-are șapcă, că a fost bolnav cînd era mic. Iar atunci, Iohannis va spune: bine, atunci sînt nevoit să lucrez tot cu partidele astea corupte deja existente, voi nu mi-ați dat un partid nou cum v-ați angajat. Ghinion!

Tocmai de aia, nu înțeleg de ce societatea civilă nu i-a zis azi lui Iohannis așa: stai, bre, Klause, treaba noastră nu e să facem partide, ci să presăm partidele deja existente, prin orice mijloace, să se reformeze ele pe ele însele, că de aia plătim taxe și impozite ca statul să subvenționeze partidele, sediile lor, să le dea bani în campanie, să plătească salarii demnitarilor și alte căcaturi de genul ăsta; în plus, bre, Klause, dacă noi, societatea civilă, facem partide și, deci, politică de partid, cine dracu’ mai rămîne în societatea civilă să preseze clasa politică? A?

Dar n-am auzit așa ceva, am auzit doar că întîlnirea a fost bună, dătătoare de speranță, că a venit vremea partidelor noi, ce frumos și cald o să fie la vară și ar fi bine, cu ocazia asta, să fie și pace în lume. Așa să fie, atunci!

sursa: prisacariu.ro

Adpres.ro : Adpres Media – Grup Media Target : contact@adpres.ro

Play TV Online
Adpres Games - Jocuri Anti Stres


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com