luni 24 septembrie 2018 8:51 am
Download http://bigtheme.net/joomla Free Templates Joomla! 3
Acasa / Buzz / ”Ne-a lipsit şi o să ne lipsească mereu…” Vesti triste despre celebra Super Nanny
Adpres Market

”Ne-a lipsit şi o să ne lipsească mereu…” Vesti triste despre celebra Super Nanny

AdpresFM - Radio Online Stations  

De la „Supernanny“ la „Cei 7 ani de acasă“, Irina Petrea „a crescut“, în emisiunile sale, mai multe generaţii de copiii. Modestă, delicată, dar riguroasă şi atentă la detalii, nuanţând şi aprofundând discuţia, Irina Petrea a vorbit despre educaţie, generaţii diferite, familie, dar şi despre mariajul ei atipic.

Irina Petrea, cunoscută pentru emisiunea ”Supernanny”, pe care a moderat-o în urmă cu câţiva ani, ascunde o adevărată dramă. N-a putut avea copii, iar acest lucru s-a dovedit a fi extrem de dureros pentru ea.

În cadrul unui interviu, Irina Petrea a vorbit despre golul pe care l-a lăsat lipsa unui copil, însă a mărturisit că nu a avut curaj să adopte unul.

“Ne-a lipsit şi o să ne lipsească mereu un copil al nostru. Mi-a fost atât de greu încât nu mai puteam să văd copii.

Am un soţ foarte îngăduitor şi ne facem amândoi timp pentru familie. Credinţa m-a ajutat mult, dacă aşa a fost să se întâmple, este pentru un anume scop.

Soţul meu este tată, dar cred că şi amândoi am fi fost o pereche de părinţi foarte buni. Rămâne să fim părinţii copiilor lui. Vreau să spun că sunt împăcată cu situaţia de acum, dacă se va întâmpla va fi minunat, dacă nu se va întâmpla va fi în regulă”, a spus Irina Petrea în cadrul unei emisiuni TV.

“E foarte greu, când unul dintre părinţi este mai mult plecat. Trebuie să se creeze legătura între tată şi copil. Dacă era al nostru era altceva pentru el. Poate nici eu nu am avut curajul să adopt”, a încheiat vedeta.

“M-am obisnuit cu asta, am trecut peste! Pur si simplu sufar de ceea ce sufera o multime de alte femei, de infertilitate primara, doar ca nu am stiut. Cand am vazut ca nu raman gravida, m-am intrebat oare de ce?

Apoi facand tot felul de analize am constatat ca sufar de acest lucru si nu se poate face nimic. M-am gandit sa adopt un copil, dar pentru asta trebuie sa fii ambii parteneri de acord…, iar acest subiect a ramas suspendat deocamdata.

Nu am putut sa ne punem de accord cu privire la acest subiect si am lasat-o asa, pentru ca e mai bine sa raman echilibrata decat sa ma tulbur cu o gramada de lucruri pe care nu le pot rezolva.

Nu am facut nicio drama din asta, mi-a fost greu, dar am trecut peste, pana la urma trebuie sa accepti ceea ce nu poti sa schimbi”, a povestit Irina Petrea.

Relaţia ta specială cu copiii are vreo legătură cu faptul că ai fost cândva profesoară de limba engleză la un liceu în Piatra Neamţ?

Hm, experienţa la catedră a fost ceva special. Am predat engleză nu numai la liceu, ci şi la o şcoală generală din apropiere şi chiar şi la o grădiniţă. O provocare mare a fost trecerea de la o vârstă la alta, de la o oră la alta.

Uneori, pe parcursul unei zile lucram cu absolut toate grupele de vârstă! Liceul avea profil industrial, iar elevii erau, majoritatea băieţi. Realizarea cea mai mare a fost să-i fac să gândească şi să interpreteze singuri, prin prisma propriei personalităţi şi viziuni, texte literare grele (Shakespeare, Miller, G.B. Shaw, Hardy, Dickens) şi să-i ajut să se simtă confortabil exprimându-se într-o altă limbă, în pofida inexactităţilor, a ezitărilor şi chiar a greşelilor gramaticale inerente celor care nu practică acest exerciţiu zilnic şi nu beneficiază de „baia lingvistică“.

Deci, dacă privim la liceenii de azi, care sunt în conflict cu sistemul, se poate spune că şi relaţia ta cu elevii a fost una atipică…

Elevii mei m-au susţinut exemplar la inspecţia de grad (pentru examenul de definitivat) şi mi-au oferit o experienţă unică de autocunoaştere, de reflectare şi reinterpretare a propriei mele adolescenţe. I-am respectat, m-au respectat. I-am încurajat, le-am arătat că îmi pasă de ceea ce se întâmplă cu ei, de ceea ce fac la şcoală, de ceea ce primesc de la ore şi mi-au arătat că au înţeles.

Unul dintre elevii unei clase de a XI-a chiar m-a întrebat odată de ce îmi pasă atât de mult de ei, când nimănui nu-i părea să îi pese. I-am răspuns că aceea era chiar ocupaţia mea: să îmi pese de elevii în faţa cărora veneam zi de zi.

De asemenea, nu am să uit dedicaţia pe care elevii unei clase de a IX-a mi-au scris-o pe prima pagină a unei cărţi oferite cadou de 8 Martie: A rose is beautiful for one day, but you are beautiful for ever! (Un trandafir e frumos doar o zi, dumneavoastră sunteţi frumoasă pentru totdeauna – n.r.). Cred aceasta spune totul despre relaţia mea cu elevii mei.

Ai urmat şi nişte cursuri de psihoterapie. Această experienţă a dat rezultate în emisiunile cu părinţi şi copii, la televiziune?

Orice formare psihoterapeutică îţi deschide orizonturi noi. Este ca şi cum ai avea un instrument care te ajută să explorezi şi să înţelegi mai bine universul interior al psihismului uman. Îţi deschide ochii într-o manieră neaşteptată şi profundă.

O întrebare pe care ţi-ar adresa-o o mulţime de părinţi ocupaţi: Cum putem îmbunătăţi comunicarea cu copiii noştri în condiţiile în care trăim după un program „fast life“?

Viaţa „pe repede înainte“ înseamnă timp foarte puţin pentru familie, copii, prieteni, chiar pentru noi înşine. Ceea ce ştiu este că nu se poate şi repede, şi bine. Cu cât vrem ca un produs să fie mai de calitate, cu atât investim mai mult timp în proiectarea şi realizarea lui, în materiale bune, atenţie la detaliu etc. Când ne grăbim să facem ceva, ne iese, dar nu prea grozav.

Aşa este şi cu această comunicare – nu poţi să stai de vorbă 30 de minute dimineaţa cu copilul tău – când îl zoreşti să se îmbrace şi să mănânce, şi 30 de minute seara, când amândoi sunteţi obosiţi. Şi, oricum, ştim că nici măcar aceste 30 de minute nu sunt, de multe ori, „sudate“, ci fragmentate în 5-10-15 minute.

Ca să ai comunicare de calitate, trebuie să ai mai mult timp la dispoziţie, nu doar atât cât îţi este necesar să formulezi solicitări şi întrebări: fă-ţi tema, spală-te pe mâini, ce vrei să mănânci, mâine ai înot, când ai meditaţii la engleză etc. În tot acest vârtej, ai nevoie să îţi iei măcar 15 minute de linişte, în care eşti doar împreună cu copilul tău, absent la telefonul mobil, televizor, internet etc.

Dacă ai şi alte preocupări, în acelaşi timp, nu poţi să-i acorzi întreaga ta atenţie şi nici comunicarea nu poate fi grozavă. De asemenea, este important să reţinem că avem nevoie să dialogăm cu copiii, nu să-i interogăm! Asta înseamnă să îi ascultăm, nu să vorbim continuu, să îi lăsăm şi pe ei să ne explice ceva, iar discuţiile să nu se rezume doar la noi.

Sursa

AdpresFM - Radio Online Stations  

Play TV Online
Adpres Games - Jocuri Anti Stres


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com