miercuri 15 august 2018 8:35 pm
Download http://bigtheme.net/joomla Free Templates Joomla! 3
Acasa / Buzz / Timp de 35 de ani, toată viața ei, îl văzuse pe acest bătrân stând în același loc în stradă, scriind mereu ceva. Într-o zi și-a făcut curaj și s-a dus să-l întrebe ce scrie, când a citit i-a schimbat viața pentru totdeauna:
Adpres Market

Timp de 35 de ani, toată viața ei, îl văzuse pe acest bătrân stând în același loc în stradă, scriind mereu ceva. Într-o zi și-a făcut curaj și s-a dus să-l întrebe ce scrie, când a citit i-a schimbat viața pentru totdeauna:

AdpresFM - Radio Online Stations  

Totul s-a petrecut în São Paulo, Brazilia. Aici un bătrân stătea mereu, de aproximativ 35 de ani, scriind mereu frenetic, pixul lui părea că abia poate să țină pasul cu viteza la care îi veneau ideile și gândurile. Cine era el?

Numele său este Raimundo Arruda Sobrinho, era poet. Dar de ce stătea la un colț de stradă și nu în altă parte, într-un fotoliu confortabil? Acest om nu avea casă, trăia în acel colț de stradă, din mila trecătorilor. De trei decenii el stătuse acolo, scriind.

Dar în urmă cu câțiva ani el și-a făcut un prieten: Shalla Monteiro a fost atât de impresionată de poezia acestui om pe care abia îl cunoscuse, deși îl văzuse de multă vreme pe stradă, încât a decis să nu se liniștească până când nu îi îndeplinește acestuia visul de a-și publica o carte.

Așa că Shalla a creat o pagină de Facebook unde punea mereu texte de-ale acestui om. În curând publicul a fost fascinat de acest poet, iar viața lui s-a schimbat pentru totdeauna… Și-a publicat cartea, nu a mai trăit pe străzi și a reluat legătura cu familia sa! Totul datorită prieteniei cu Shalla. Ce prietenie frumoasă!

Sursa

Citeste si : Interviu cu Lucian Avramescu, ”poetul iubirii”, înaintea lansării primului său roman: ”Despre singurătate”

De ce se cheamă romanul dumneavoastră ”Despre singurătate”?

– interviu cu Lucian Avramescu, ”poetul iubirii”, înaintea lansării primului său roman –

– Sunteți cunoscut pentru numeroasele dumneavoastră cărți cu poezii de dragoste, unele devenite cântece și șlagăre, cum ar fi ”Bună seara, iubito”. Cum ați ajuns la proză?

– Proza este obsesia mea încă din clasele primare. Visam să ajung romancier și citeam, cam devreme ca vârstă, la lampa cu petrol de la Sângeru, fiindcă satul nu era electrificat, ”Frații Karamazov” al lui Dostoievski sau monumentalul și cam greoiul ”Război și pace” al lui Tolstoi. Firește că trecusem repede și cu încântare de ”Colț alb” al lui London sau ”Robinson Crusoe” de Daniel Defoe. Proza mi-a arătat însă o muncă a la long, răbdarea de a construi personaje. Tolstoi de pildă uită niște personaje pe traseu, sau le dă un nume în primul capitol și altul în final. Balzac își propunea un număr de pagini și se lega de piciorul mesei, ordonând menajerei să nu-l elibereze decât după ce-și îndeplinește norma zilnică. Poezia e un fulger. Am scris și pe genunchi în tramvai și la crâșmă, când convivii ciocneau pahare și spuneau bancuri. Am scris în avion sau la gura sobei.

– Romanul ”Despre singurătate” arată și poetul din prozator. Presupun că știți asta!

– Da, nu m-am lepădat cu totul de metaforă, iar unele capitole par poeme în proză. Nu pot să scriu sec. Dumitru Velea, filosoful, comentează ineresant în postfața cărții acest detaliu.

– Și totuși, de ce ”Despre singurătate”? E un titlu pe cât de incitant, pe atât de la îndemână. Nu sunteți și nu ați fost niciodată un om singur!

– Sunt mai multe fațete ale singurătății. Cea mai dură e singurătatea omului contemporan în mulțime. Există și singurătate în doi și o singurătate, paradoxal, a împlinirii. Singurătatea nu e sinonimă cu tristețea și dezamăgirea. Nu uitați, apoi, că romanul meu are ca personaje Scriitorul și Doctorița, nu pe mine!

– Da, dar tot dumneavoastră vă alegeți ca personaj. Sunt pasaje în cartea lui Lucian Avramescu în care apare și Lucian Avramescu. Sunt secvențe de viață pe care le istorisiți ca fiind reale. Sunt reale?

– Da, acelea sunt reale și sunt scrise, cum remarcă Velea, cu sângele meu. Sunt drame petrecute la Sângeru, sau în alte părți, cu familia mea. Întâmplări din război, nedreptăți, temnițe, turnătorii. Da, acolo e vorba de viața familiei din care mă trag.

– Ce fac Sciitorul și Doctorița?

– E o poveste de dragoste. Ca s-o afle cel dornic va trebui să citească acest roman.

– Când va fi lansarea și unde?

– Va fi la Muzeul Pietrei, cel mai mare muzeu al pietrelor cioplite de țărani, la care trudesc de ani și ani, spre a-l dărui concetățenilor mei și culturii poporului român. Evenimentul va fi pe 14 iunie 2018, la Sângeru. Va fi prezent și nepotul meu Alexandru Tomescu, violonistul, personalități de cultură și, sper, public iubitor de carte. Va fi apoi și o lansare la Vălenii de Munte, unde se petrec unele secvențe din roman.

– Succes! Vom fi acolo!

A consemnat Giorgiana Radu. Interviu în exclusivitate pentru All for Romania.

Sursa

AdpresFM - Radio Online Stations  

Play TV Online
Adpres Games - Jocuri Anti Stres


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com