Magnatul Ion Țiriac a deschis cutia cu amintiri și a scos la lumină detalii absolut fascinante despre cel mai bun tenismen pe care l-a antrenat vreodată, Guillermo Vilas. Paradoxul este uriaș. Jucătorul care schimba opt perechi de pantofi pe zi nu avea, în opinia sa, nicio fărâmă de talent, dar a dominat circuitul mondial printr-o muncă titanică.
Munca brută învinge talentul pur
Într-o declarație șocantă, Țiriac îl plasează pe sud-americanul ajuns la 73 de ani în fruntea listei sale personale, deasupra tuturor. Numai că lauda vine cu o precizare care sfidează orice logică a sportului de performanță. Cum ajungi cel mai bun când antrenorul tău spune că nu ai talent? Ei bine, se pare că se poate.
„(Ați antrenat mulți jucători în carieră. Care a fost jucătorul pe care l-ați plăcut cel mai tare?) Vilas. Este numărul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Dacă Vilas avea 10% din talentul lui Năstase, era cel mai bun sportiv al tuturor timpurilor, nu doar jucător de tenis. Un sportiv care nu are deloc talent. Vilas n-avea talent deloc!”
Și totuși, argentinianul compensa această lipsă printr-o etică a muncii absolut brutală. Raliurile sale interminabile de pe fundul terenului necesitau o pregătire fizică inumană, iar efortul depășea orice limită cunoscută la acea vreme.
Opt perechi de pantofi pe zi și un clasament furat
Volumul de muncă al campionului sud-american a rămas adânc întipărit în memoria lui Țiriac. La fel și frustrarea legată de un sistem de punctaj care, spune el, i-a răpit argentinianului locul 1 mondial pe care îl merita cu vârf și îndesat. Cifrele sunt, pe bune, amețitoare.
„Dar să ai alea 8 ore pe zi, în fiecare zi. Opt perechi de pantofi de tenis care transpirau în fiecare zi. N-a fost niciodată numărul 1 că l-au furat! I-au furat clasamentul”, a declarat Țiriac, conform unei relatări a Dolcesport. Performanțele din teren îi susțin teoria. „Dar să ai din mai până în decembrie un singur meci pierdut! A câștigat Roland Garros-ul, a câștigat US Open-ul, la Wimbledon a pierdut în sferturi.”
Legea nescrisă a tenisului, schimbată din cauza lui Țiriac
Dinamica dintre cei doi pe marginea terenului era una specială. Vilas trăgea de el până la epuizare, însă avea o nevoie constantă de validarea și direcția tactică a omului din lojă. V-ați gândit vreodată de unde a apărut interdicția de a vorbi cu antrenorul în timpul partidelor de tenis?
Răspunsul se află chiar în această colaborare istorică (una care a definit anii ’70 în sportul alb).
Iar Țiriac recunoaște deschis acest lucru. „(Era și meritul dumneavoastră, că dumneavoastră îl puneați să muncească 8 ore pe zi) Niciodată Vilas nu a zis nu. E foarte adevărat că era foarte dependent de mine și de asta eu am ajuns un fel de mumie pe teren. Pe mine când îl antrenam pe Vilas, din când în când îi urlam câte ceva. De asta s-a făcut și legea, că n-ai voie să-ți sfătuiești jucătorul pe teren în timpul jocului”, a povestit magnatul român.
Geniul care se distra pe teren
Numai că în tenis nu există o singură rețetă a succesului. La polul opus față de mașinăria de antrenament argentiniană se afla geniul pur, neșlefuit, pe nume Ilie Năstase. Fostul lider mondial român reprezenta exact opusul lui Vilas la capitolul disciplină și rigoare.
Dar tocmai această comparație arată dimensiunea talentului său.
Țiriac a ținut să facă paralela spectaculoasă între cei doi giganți. „El n-a muncit. El, Năstase, s-a distrat tot timpul. Pentru el era viața lui liniile alea, când intra pe ele era alt Năstase. Și din punctul ăsta de vedere, un talent care nu există. iesit din comun. El nu muncea. Alea două-trei ore, o oră sau cât făcea el și tot ne bătea… El se distra!”
Până la urmă, excelența poate fi atinsă pe drumuri complet diferite. Vilas a avut nevoie de opt ore zilnice de transpirație și a fost oprit doar de calculele birocratice ale clasamentului ATP, în timp ce Năstase a cucerit lumea cu zâmbetul pe buze, transformând fiecare meci într-un spectacol personal.
