În România, aproximativ 13.000 de cetățeni își sărbătoresc ziua de naștere la data exactă doar o dată la patru ani. La nivel global, numărul persoanelor născute pe 29 februarie depășește 4 milioane. Existența acestei date este rezultatul unei reguli care adaugă o zi suplimentară în calendar pentru a corecta o diferență astronomică.
Un an obișnuit are 365 de zile. Un an bisect numără 366 de zile. Ziua suplimentară este întotdeauna adăugată la finalul lunii februarie, care ajunge astfel să aibă 29 de zile în loc de 28. Fenomenul apare, cu anumite excepții, o dată la patru ani.
Motivul este că Pământul realizează o orbită completă în jurul Soarelui în aproximativ 365,242189 zile, nu în 365 de zile exacte. Diferența de aproape un sfert de zi se acumulează, iar după patru ani formează o zi întreagă. Adăugarea acesteia sincronizează calendarul civil cu anul solar.
Fără această corecție, anotimpurile ar începe să migreze prin calendar. Eroarea de aproape șase ore pe an ar duce la un decalaj de 25 de zile într-un secol. După câteva sute de ani, luna iulie ar ajunge să fie în timpul iernii, afectând ciclurile agricole și planificarea evenimentelor sociale. Corecția este folosită și de bănci pentru a calcula precis dobânzile anuale la credite și depozite, conform Jurnalul Național.
Prima formă a anului bisect a fost introdusă la nivel de stat în 46 î.Hr., odată cu reforma inițiată de Iulius Cezar. Acesta a adoptat calendarul iulian, la propunerea savanților din Alexandria, care stabilea adăugarea unei zile la fiecare patru ani. Sistemul avea însă o eroare: anul iulian mediu, de 365,25 de zile, era puțin mai lung decât anul solar real. Fracțiunea de timp adăugată în plus a generat un decalaj care, după mai mult de un mileniu, a ajuns la peste o săptămână.
Problema a fost rezolvată în 1582 de Papa Grigore al XIII-lea, prin promulgarea calendarului gregorian. Pentru a anula eroarea de 10 zile acumulată până atunci, luna octombrie a acelui an a fost scurtată. Odată cu noul calendar a fost implementată și o regulă de calcul mai precisă, folosită și astăzi.
Conform acestei reguli, un an este bisect dacă este divizibil cu 4. O excepție se aplică anilor seculari, cei care se termină în 00. Aceștia sunt bisecți doar dacă sunt divizibili și cu 400. Astfel, anul 2000 a fost bisect, dar anul 1900 nu a fost. Noul algoritm a redus diferența dintre calendarul civil și cel astronomic la un nivel minim.
