Exporturile de grâu și porumb ale României riscă o prăbușire de până la 40% în următorii ani. Cauza principală este reducerea drastică a numărului de substanțe active autorizate pentru protecția plantelor în Uniunea Europeană, o măsură care amenință direct securitatea alimentară a țării și lovește puternic în fermieri.
Cifrele care anunta dezastrul
Numărul de substanțe active chimice disponibile pentru agricultură a scăzut constant, de la 280 în 2011 la o estimare de doar 220 pentru anul 2026. Iar perspectiva este și mai sumbră, prognozele indicând o reducere până la 150 de substanțe în 2030. E drept că tranziția către o agricultură mai verde este o prioritate la Bruxelles, dar prețul plătit pe plan local ar putea fi uriaș.
Această limitare va genera reduceri masive de producție. Dacă la cultura de tomate România va reuși să acopere abia 54% din necesarul intern în noile condiții, la vița-de-vie procentul scade la 78%. Pentru culturile de grâu și porumb, cele mai importante pentru export, vom avea o reducere a producției de circa 40% a cantităților disponibile pentru a fi vândute în afara țării.
Cifrele vorbesc de la sine.
Impactul direct asupra fermierilor si economiei
Măsurile restrictive vor deteriora grav balanța comercială agroalimentară, forțând o creștere a importurilor. Potrivit unei cercetări (realizată de institutul german independent HFFA Research GmbH la cererea BASF), diminuarea competitivității agricole nu lovește doar fermierii, ci întreaga economie suferă prin reducerea capacității de a genera valoare adăugată, arată o investigație a Financiarul.
Dr. Steffen Noleppa, reprezentant al HFFA Research, GmbH, explică pe larg mecanismul. „Fermierii sunt primii, dar nu singurii afectați de modul în care este gestionată inovația științifică în agricultură. Efectele unor politici restrictive în domeniul aprobării substanțelor active chimice din agricultură se reflectă direct în disponibilitatea pe piață a produselor pentru protecția plantelor și profitabilitatea acestui sector economic important. Studiul de față reflectă o realitate existentă nu doar în România, ci și în alte state membre ale Uniunii Europene, de exemplu, Cehia sau Polonia. Peste tot, sectorul agricol are nevoie de cercetare și inovație ca să se poată adapta în timp real și să poată sprijini securitatea alimentară națională”, a declarat acesta.
Si AIPROM, asociație înființată în 2002 care reprezintă peste 85% din piața locală de profil, trage un semnal de alarmă. Vasile Iosif, președintele organizației, subliniază miza reală: „Securitatea alimentară devine un obiectiv esențial pentru stabilitatea economică a României. Astfel că modul în care noi înțelegem să reglementăm un domeniu necesar, așa cum este agricultura, ne poate dicta viitorul. Suntem în fața unor alegeri simple. Ne dorim o agricultură modernă, cu acces la resurse bazate pe știință, adaptată realităților climatice și economice actuale sau una care trebuie să trăiască sub imperiul unor schimbări impredictibile? Studiul HFFA oferă un cadru relevant de reflecție asupra consecințelor pe termen mediu ale unor opțiuni de reglementare”.
Agricultura, sector de siguranta nationala?
Până la urmă, restrângerea portofoliului de soluții chimice ne pune în fața unei dileme economice majore. Cum vom menține prețurile la raft la un nivel suportabil pentru consumatori dacă producția internă scade vertiginos? Dar v-ați gândit vreodată cât de vulnerabili suntem în fața unor șocuri pe lanțurile de aprovizionare?
Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă propune o schimbare de strategie. „În condițiile multicrizelor actuale, este esențială declararea agriculturii ca sector strategic de siguranță națională. Acest lucru poate debloca un avantaj economic și social major, de care România are nevoie. Orice surplus alimentar poate deveni un argument comercial imediat și îți poate oferi și baza necesară ca să poți dezvolta un lanț valoric de producție internă cu valoare adăugată. Fermierii și producătorii de alimente pot constitui acel punct de sprijin esențial dacă le oferim instrumentele moderne necesare cu care să poată produce plus-valoare în orice condiții”, a declarat Florian Ciolacu, Director Executiv al Clubului Fermierilor Români.
Numai că anul 2030 se apropie rapid. Planificarea agricolă necesită cicluri lungi de adaptare, lăsând fermierii cu o fereastră de doar câțiva ani pentru a găsi alternative viabile la cele 70 de substanțe active care urmează să dispară complet de pe piața europeană.
