Premierul Ilie Bolojan, al 72-lea din istoria României, se confruntă cu o moțiune de cenzură care i-ar putea scurta mandatul. Dacă acest demers trece de votul aleșilor, guvernul său ar deveni al șaptelea executiv postdecembrist demis prin această procedură parlamentară. Pentru mediul de afaceri, o astfel de instabilitate se traduce direct în volatilitate și blocaje administrative.
Stabilitate, o amintire îndepărtată
Privind în urmă, perioadele de acalmie politică par desprinse dintr-o altă epocă. Cel mai longeviv guvern din istoria postdecembristă a fost cel condus de Nicolae Văcăroiu, care a rezistat fără întrerupere 1.484 de zile. I-au urmat îndeaproape cabinetele lui Adrian Năstase, cu 1.464 de zile, și Călin Popescu Tăriceanu, cu 1.454 de zile cumulate din două guverne. Niciunul dintre aceste trei executive nu a căzut victimă unei moțiuni de cenzură. Performanța lor pare astăzi greu de egalat.
Primele demiteri și mandate fulger
Dar lucrurile s-au schimbat radical odată cu instalarea crizei financiare. Guvernul Emil Boc I, învestit la 22 decembrie 2008, a fost demis prin moțiune de cenzură la 13 octombrie 2009, după doar 295 de zile. Textul intitulat „11 împotriva României” a trecut cu 254 de voturi pentru și 176 împotrivă. Într-o analiză amplă, relatează Financiarul, supraviețuirea politică este un mecanism complex, notând că „Boc a rămas apoi o figură centrală în PDL şi a revenit ulterior la conducerea Guvernului, ceea ce arată că o moţiune nu înseamnă neapărat sfârşitul carierei politice”.
Și totuși, instabilitatea a atins cote maxime câțiva ani mai târziu. Cabinetul condus de Mihai Răzvan Ungureanu deține recordul celui mai scurt mandat postdecembrist, fiind demis după doar 78 de zile. Învestit la 9 februarie 2012, a căzut la 27 aprilie 2012, când moțiunea „Opriți guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată!” a trecut la limită, cu 235 de voturi, pragul necesar fiind de 231.
Când partidul își demolează propriul guvern
V-ați gândit vreodată că un partid își poate sabota deliberat propriul cabinet? E drept că politica autohtonă oferă uneori surprize greu de anticipat. Guvernul Sorin Grindeanu a fost învestit la 4 ianuarie 2017 și a căzut la 20 iunie 2017, după 167 de zile. Cazul a fost unul neobișnuit, moțiunea fiind inițiată chiar de partidele care îl susțineau, PSD și ALDE. Votul final a fost de 241 pentru și 10 împotrivă, episodul rămânând unul dintre cele mai spectaculoase conflicte interne din istoria PSD.
Numai că luptele din Parlament au continuat să dicteze ritmul economiei. Guvernul Viorica Dăncilă, învestit la 29 ianuarie 2018, a fost demis la 10 octombrie 2019, după aproximativ 645 de zile. Moțiunea a trecut cu 238 de voturi pentru, cu cinci peste minimul necesar, fiind susținută de o coaliție largă a opoziției.
Asumarea răspunderii și recordul absolut de voturi
Până la urmă, tacticile de legiferare forțată atrag sancțiuni directe. Guvernul Ludovic Orban I a rezistat doar 94 de zile, fiind demis la 5 februarie 2020 cu 261 de voturi pentru. Căderea a venit după ce executivul și-a asumat răspunderea pe proiectul privind alegerea primarilor în două tururi, fiind singurul guvern post-1989 demis ca reacție directă la o astfel de procedură.
Aici cifrele vorbesc de la sine.
Iar apogeul nemulțumirii parlamentare s-a materializat recent. Guvernul Florin Cîțu, învestit la 23 decembrie 2020, a fost demis la 5 octombrie 2021, după 286 de zile. Moțiunea a strâns un număr record de 281 de voturi pentru și 0 împotrivă, cel mai mare scor obținut vreodată. Demiterea a venit pe fondul crizei din coaliția PNL-USR PLUS-UDMR și a disputei legate de programul „Anghel Saligny”, la vot participând inclusiv parlamentarii AUR.
