Din 1 februarie 2026, modul de plată al concediului medical se schimbă pentru angajații din România. Pentru fiecare episod de boală comună apare ziua de carență, ceea ce înseamnă că prima zi de concediu medical nu se plătește deloc. Angajatul primește zero lei pentru primele 24 de ore de boală, indiferent de vechimea în muncă sau de contribuțiile anterioare.
Noua regulă a fost introdusă prin Legea 64/2026, care aprobă și completează OUG 91/2025. Măsura este temporară și se aplică exclusiv certificatelor medicale emise între 1 februarie 2026 și 31 decembrie 2027. Certificatele eliberate în afara acestui interval rămân sub regulile vechi de calcul.
Legea schimbă și felul în care se împart costurile după prima zi de concediu. Zilele 2-6 sunt plătite exclusiv de angajator, din bugetul propriu, fără decontare de la stat. Din ziua a șaptea de incapacitate temporară de muncă, plata este suportată din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, FNUASS. În practică, pentru concediile mai lungi, calculul se împarte în trei segmente distincte: o zi fără plată, cinci zile achitate de firmă și restul decontat din bugetul public.
Există însă și excepții clare. Ziua de carență nu se aplică în cazul urgențelor medico-chirurgicale, al afecțiunilor oncologice și al bolilor cronice severe. Sunt exceptate și persoanele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pacienții care au nevoie de proceduri prin spitalizare de zi. Pentru aceste categorii, plata începe din prima zi de concediu medical.
Concediile de maternitate și cele pentru risc maternal rămân de asemenea plătite integral încă din prima zi. Documentele oficiale identifică concediile de maternitate prin codul 08. În aceste situații, femeile însărcinate nu pierd nicio parte din indemnizația cuvenită. Potrivit Jurnalul Național, codul de indemnizație înscris pe certificatul medical este decisiv: el stabilește dacă prima zi este tăiată sau dacă salariatul intră într-o excepție care păstrează plata integrală încă de la început.
Sumele încasate diferă și în funcție de tipul afecțiunii. Pentru o boală obișnuită, marcată cu codul 01, legea introduce o grilă progresivă. Pentru primele șapte zile de repaus, indemnizația este de 55% din baza de calcul. Dacă episodul de boală durează între 8 și 14 zile, procentul urcă la 65%. Pentru concediile care depășesc 15 zile calendaristice, plata ajunge la 75%.
Accidentele de muncă și bolile profesionale sunt plătite la 80% din veniturile anterioare. În cazul părinților care rămân acasă pentru îngrijirea unui copil bolnav, indemnizația este de 85%. Nivelul maxim, de 100% din baza de calcul, se aplică pentru urgențe medico-chirurgicale, pacienți oncologici, persoane diagnosticate cu tuberculoză sau SIDA.
Baza de calcul nu se stabilește raportat la venituri nelimitate. Indemnizația se calculează exclusiv pe baza mediei veniturilor brute din ultimele șase luni anterioare lunii în care se acordă concediul medical. În același timp, această bază lunară este plafonată la maximum 12 salarii minime brute pe țară.
Pentru anul 2026, plafonul lunar se situează între 48.600 lei și 51.900 lei. Diferența apare din cauza majorării salariului minim pe economie, programată oficial pentru 1 iulie 2026. Creșterea salariului minim ridică automat și plafonul folosit la calculul concediilor medicale.
Noile reguli mută o parte mai mare din povară asupra angajatorilor și reduc direct veniturile celor care lipsesc puțin de la muncă din cauza unei boli obișnuite. În același timp, legea păstrează protecția integrală pentru urgențe, boli grave și concediile legate de maternitate.
