Potrivit ghidului publicat de Mesagerul de Covasna, crengile sănătoase rămase după tăierile de toamnă pot fi refolosite pentru protejarea solului, compost, straturi înălțate, încălzire sau suporturi pentru plante. Destinația se alege după grosimea și starea lemnului, spațiul disponibil și uneltele existente în gospodărie.
Primul pas este sortarea. Ramurile flexibile și subțiri se separă de bucățile groase, care pot servi drept combustibil sau material pentru construcții ușoare. Resturile lăsate laolaltă ocupă spațiu, încurcă lucrările de curățenie și pot deveni adăpost pentru dăunători.
Se scot din materialul destinat refolosirii crengile care prezintă scoarță pătată, urme de mucegai, galerii săpate de insecte sau fructe mumificate. Ramurile de măr, păr, prun și viță-de-vie necesită o verificare atentă. Resturile suspecte se țin în afara compostului și nu se distribuie la baza pomilor: pot răspândi boli în sezonul următor.
Lemnul întreg poate deveni suport pentru plante sau bază pentru straturi
Ramurile drepte se pot păstra ca araci la roșii, fasole, mazăre și dalii. Un suport conic pentru plantele cățărătoare se obține legând la vârf trei bețe. Soluția încape și într-o grădină de dimensiuni mici.
Din nuiele care se îndoaie ușor se pot împleti borduri în jurul rondurilor sau margini pentru spațiul de compostare. Scoarța poate rămâne pe lemn pentru un aspect simplu. Pentru un finisaj mai îngrijit, ramurile se curăță și se aplică ulei pentru lemn destinat utilizării la exterior.
La construirea unui strat înălțat, materialele se așază în această ordine:
- La fund se pun bucățile groase de lemn.
- Peste ele se adaugă ramurile subțiri, urmate de frunze și compost.
- Suprafața se acoperă cu pământ de grădină de bună calitate.
Lemnul din interior păstrează apa și se descompune lent. Într-un asemenea strat se pot cultiva dovlecei, fasole sau cartofi.
Se utilizează exclusiv lemn netratat, fără cuie, capse ori alte componente metalice. Nu sunt potrivite scândurile acoperite cu vopsea, lemnul lăcuit sau ramurile cu atac puternic de ciuperci. Se exclud și bucățile provenite din ambalaje ori construcții dacă tratamentul aplicat nu este cunoscut.
Descompunerea materialelor poate duce la coborârea nivelului stratului. Înainte de instalarea culturilor următoare, acesta se completează cu compost și pământ.
Tocătorul se alege după ramuri și volumul de lucru
Într-o grădină mică, un model electric poate prelucra lăstarii, resturile de viță-de-vie și crengile subțiri. Pentru lemnul mai gros din livadă, alegerea pornește de la diametrul maxim al ramurilor tăiate în mod obișnuit.
Contează și cantitatea adunată la fiecare tăiere, existența unei surse de alimentare și ușurința cu care utilajul poate fi mutat. Sistemul de tăiere și întreținerea necesară trebuie să corespundă materialului prelucrat și frecvenței folosirii.
Înainte de pornire se consultă instrucțiunile de utilizare. Lucrul presupune următoarele măsuri:
- Se folosesc mănuși, antifoane și ochelari pentru protecție. Din resturile vegetale se îndepărtează cuiele, pietrele și sârmele.
- Utilajul se amplasează pe un teren stabil. Spațiul din dreptul alimentării rămâne degajat, astfel încât ramurile să poată fi manevrate fără obstacole.
- Crengile se introduc progresiv, respectând limitele producătorului. Mâna nu se folosește pentru împingerea lor în mecanism.
- În cazul unui blocaj, echipamentul se oprește și se deconectează de la alimentare. Intervenția începe numai după oprirea tuturor componentelor, conform manualului.
Mulciul păstrează umezeala, dar nu trebuie lipit de trunchi
Mărunțirea reduce volumul resturilor. Tocătura poate acoperi aleile dintre straturi, terenul de sub pomii fructiferi și suprafețele din jurul zmeurului, coacăzului ori afinului. Folosită ca mulci, adică strat de acoperire a solului, ajută la menținerea umezelii.
Grosimea recomandată este de aproximativ 5-8 cm. În jurul fiecărui trunchi se păstrează un spațiu liber de câțiva centimetri, pentru a menține scoarța mai uscată și a limita riscul de mucegai. Dacă materialul s-a descompus, stratul se reface primăvara sau după intervale ploioase.
Compostul are nevoie de lemn mărunțit și umezeală controlată
Ramurile întregi se descompun greu, de aceea se toacă înainte de compostare. Fragmentele mici furnizează carbon și lasă goluri prin care poate circula aerul.
Tocătura se combină alternativ cu iarbă rezultată din cosire, frunze, resturi de legume și gunoi de grajd bine fermentat. Materialele se adaugă în straturi de grosime mică și se amestecă pe parcurs, distribuind uniform componentele umede și uscate.
Astfel se evită formarea unor acumulări compacte de iarbă sau resturi ude. O cantitate prea mare de lemn încetinește procesul, în timp ce excesul de material verde poate produce mirosuri neplăcute.
Umezeala potrivită este cea a unui burete bine stors. Grămada se întoarce periodic cu furca, pentru o descompunere uniformă. Controlul se face și în interior: o suprafață aparent uscată poate ascunde suficientă apă în profunzime.
Dacă amestecul este uscat, apa se adaugă puțin câte puțin. Dacă este îmbibat, se afânează și se încorporează material vegetal uscat. Compostul ajuns la maturitate se recunoaște după culoarea închisă, consistența sfărâmicioasă și mirosul de pământ.
Lemnul pentru sobă se păstrează la uscat cel puțin un sezon
Bucățile groase se scurtează cu fierăstrăul sau drujba la dimensiunea acceptată de sobă. Înaintea tăierii, lemnul se fixează pe un suport care nu se mișcă. Echipamentul de protecție trebuie să fie adecvat uneltei utilizate.
Ramurile subțiri se leagă în mănunchiuri pentru aprindere. Lemnul se grupează după grosime, în funcție de etapa în care va alimenta focul, iar surcelele se țin separat de bucățile mari. Depozitul trebuie să fie accesibil, fără să închidă traseele de trecere.
Stiva se ridică de la sol cu ajutorul unor paleți sau al două traverse. Se protejează numai deasupra, păstrând laturile deschise pentru aerisire. Uscarea necesită cel puțin un sezon.
Surplusul poate fi mărunțit pe loc sau predat la colectare
În livezile mari, ramurile se adună în șiruri și se toacă acolo. Materialul rezultat poate fi distribuit între pomi sau de-a lungul aleilor, unde contribuie la limitarea buruienilor.
Când lipsesc spațiul ori echipamentul, resturile se transportă la centrul local care colectează deșeuri vegetale. Înaintea aprinderii unui foc în curte trebuie verificate regulile primăriei: restricțiile locale, fumul și pericolul de incendiu trebuie luate în calcul.
O cantitate mică de crengi sănătoase poate rămâne într-un colț liniștit al grădinii. Peste iarnă, grămada poate adăposti arici și insecte folositoare.
