Impozitarea marilor averi și a moștenirilor suferă transformări radicale la nivel global, cu cote care ating un prag șocant de 55% în Asia. În timp ce unele state europene au eliminat complet aceste obligații, guvernele caută noi metode de a taxa capitalul. Iar miliardarii lumii folosesc strategii financiare din ce în ce mai complexe pentru a reduce drastic sumele virate la stat.
Asia taxeaza drastic averile
În economiile asiatice, taxarea este folosită ca un instrument direct de control al concentrării capitalului. Coreea de Sud, de exemplu, aplică o cotă standard de 50%, la care se pot adăuga suprataxe usturătoare pentru participațiile majore în companii. Într-unul dintre cele mai mari transferuri de avere din istorie, suma achitată a atins aproximativ 12 trilioane de woni, adică circa 8 miliarde de dolari. Plata s-a făcut în șase tranșe pe parcursul a cinci ani, generând o medie anuală de peste 1,3 miliarde de dolari. Pentru a acoperi aceste obligații, moștenitorii au vândut pachete de acțiuni și au contractat împrumuturi de miliarde.
„Plata taxelor este o datorie firească a cetățenilor”, au declarat reprezentanții implicați în astfel de procese.
Dar lucrurile stau și mai strict în Japonia. Aici, impozitul maxim urcă la 55%, cel mai ridicat din economiile dezvoltate. Pragul de scutire este estimat la doar aproximativ 200.000 de dolari, un nivel de peste 60 de ori mai mic decât cel din Statele Unite, ceea ce lărgește mare baza de contribuabili.
Cum ocolesc miliardarii americani taxele
Peste ocean, situația e complet diferită. Cota oficială a impozitului pe moștenire este de 40%. Numai ca aplicarea ei reală este extrem de restrânsă din cauza unor scutiri masive. În 2026, pragul de scutire va atinge aproximativ 13,6 milioane de dolari per persoană, respectiv peste 27 de milioane de dolari pentru un cuplu. Astfel, doar 0,1%-0,2% din moșteniri ajung să fie efectiv taxate la nivel federal, generând sub 1% din veniturile fiscale americane.
Potrivit Financiarul, ratele efective de impozitare pentru averile foarte mari pot coborî sub 15%, în funcție de structura activelor. Cum vine asta? Prin trusturi, fundații și scheme juridice dedicate. Un exemplu clar este inițiativa „Angajamentul de a dona averea”, susținută de miliardari precum Bill Gates și Warren Buffett, prin care o parte semnificativă a averii merge spre fundații caritabile, transformând transferul de capital într-un instrument de influență.
V-ați gândit vreodată cum se traduc aceste mecanisme globale la nivel local? Deși România nu aplică un astfel de impozit pe avere, presiunea deficitului bugetar record ar putea aduce pe masa decidenților discuții similare în anii următori.
Europa, intre taxe mari si eliminarea lor totala
În Europa, peisajul fiscal este puternic fragmentat și plin de portițe legale. Franța aplică un impozit pe moștenire de 45%, însă legislația permite structuri precum „société en commandite”, care facilitează transferul controlului. Bernard Arnault, liderul grupului LVMH, a folosit un astfel de holding pentru a organiza succesiunea către cei cinci copii ai săi, blocând deciziile strategice pe o perioadă de până la 30 de ani.
Și totuși, unele țări au mers în direcția diametral opusă. Suedia și Austria au eliminat complet impozitul pe moștenire. În schimb, Germania aplică o cotă de aproximativ 30% cu facilități pentru afacerile de familie, Marea Britanie taxează cu 40%, iar Italia menține una dintre cele mai reduse cote din UE, de circa 4%, cu praguri de scutire de până la 1 milion de euro.
Pana la urma, lucrurile sunt clare. „Sistemele fiscale actuale sunt adesea configurate astfel încât cei mai bogați indivizi să plătească rate efective mult mai mici decât clasa mijlocie”, subliniază experții.
Noua strategie. Impozitarea anuala a averii
Confruntate cu aceste strategii de ocolire, autoritățile sunt forțate să caute noi metode de taxare directă a averilor, mutând atenția de la moșteniri. În California, de exemplu, se discută o propunere legislativă pentru un impozit anual de până la 5% aplicat miliardarilor.
Cifrele sunt amețitoare.
Pentru un portofoliu (evaluat strict la 10 miliarde de dolari), o asemenea taxă ar însemna o plată anuală de 500 milioane de dolari. Iar strategia preferată a celor ultrabogați, cunoscută în mediul financiar drept „Cumpără, Împrumută, Mori”, prin care se folosesc împrumuturi garantate cu active pentru a amâna la nesfârșit taxarea, rămâne principala provocare pentru legiuitorii care încearcă să capteze o parte din trilioanele de dolari transferate între generații.
