Discuția despre criza din sănătate s-a mutat joi de la formulele cunoscute, precum lipsa de personal, subfinanțarea și spitalele vechi, la o cifră concretă invocată public în legătură cu Spitalul „Marie Curie”. Dr. Cîrstoveanu, medic la acest spital, a spus că 150 de copii ar fi murit în ultimii 6 ani în timp ce așteptau un pat. El a asociat situația cu o „Listă a rușinii pentru cei care se simt”. Funcția sa exactă în spital nu este precizată.
Cifra înseamnă 150 de decese în 6 ani, adică o medie de 25 de copii pe an și puțin peste 2 pe lună. Pentru familiile care ajung la un spital pediatric supraaglomerat, miza imediată este accesul la un loc și la echipa medicală. La nivelul sistemului, aceeași cifră mută discuția spre felul în care sunt împărțite posturile, banii și responsabilitatea.
Aproape în același timp, vicepremierul interimar Oana Gheorghiu a legat public presiunea din spitale de o lege a sănătății veche de 20 de ani și de bugete consumate aproape integral de salarii. Potrivit declarațiilor sale, actuala Lege a Sănătății, numită Legea Reformei în Sănătate, nu mai răspunde realităților din sistem. Ea a cerut o reevaluare a spitalelor viabile și o discuție despre nevoile reale ale societății. În aceeași listă de schimbări, Oana Gheorghiu a inclus modificarea modului în care sunt decontate serviciile medicale și introducerea plății medicilor pe bază de performanță.
Într-un interviu acordat Observator Antena 1, citat de Jurnalul Național, vicepremierul interimar a legat direct calitatea serviciilor medicale de structura bugetelor din spitale. „Nu este normal ca într-un spital mai mult de 90% din buget să se ducă pe salarii. E clar ce servicii de sănătate poți să acorzi dacă 90% din cheltuieli sunt doar cu personalul, iar 10% cu curățenia, echipamentele, mentenanța și tratamentele. Este o chestiune de management.”
Problema financiară descrisă de Oana Gheorghiu are efect direct asupra îngrijirii. În unele spitale, peste 90% din buget merge către salarii. Asta lasă sub 10% pentru curățenie, echipamente, mentenanță și tratamente. Raportul înseamnă peste nouă lei din zece pentru personal și sub un leu din zece pentru restul funcționării. În aceste condiții, un spital poate avea posturi plătite, dar să rămână cu aparatură insuficientă sau cu clădiri nerenovate.
Criza de personal nu se vede însă la fel în toate unitățile medicale. Unele spitale, precum „Marie Curie”, au o adresabilitate foarte mare și o nevoie reală de angajați. În alte spitale, problema este că medicii nu doresc să se angajeze din cauza condițiilor, a lipsei de renovare, a aparaturii insuficiente sau a localizării. O soluție aplicată uniform nu rezolvă nici supraaglomerarea, nici blocajul de recrutare din spitalele neatractive.
Pe acest fond, plata medicilor în funcție de performanță a fost readusă în discuție de Oana Gheorghiu ca parte a reformei. Ea nu a prezentat un calendar pentru rescrierea legii. De asemenea, nu au fost anunțate măsuri imediate pentru suplimentarea personalului în spitalele aflate sub presiune.
Declarațiile publice pun laolaltă probleme vechi din sistem: lipsa de personal, managementul defectuos și infrastructura învechită. Elementul nou este legarea acestora de o cifră umană concretă, rostită în legătură cu un spital pediatric de referință. Deocamdată, Ministerul Sănătății și conducerea spitalului nu au confirmat public cifra invocată. Nici un plan cu termene pentru modificarea legii nu a fost prezentat.
Oana Gheorghiu a rezumat public necesitatea schimbării astfel: „Avem o lege a Sănătății care a împlinit anul acesta 20 de ani și care se numește Legea Reformei în Sănătate. Ea trebuie rescrisă, trebuie audiat întreg sistemul, trebuie să ne uităm care sunt spitalele viabile, care sunt nevoile reale ale societății.”
