De la 1 iulie intră în vigoare majorarea salariului minim la 4.325 lei, într-un context în care Guvernul încearcă să protejeze veniturile mici, dar mută în același timp un cost suplimentar în bugetele companiilor cu productivitate redusă și posibilități limitate de a crește prețurile. La acest nivel, costul total pentru angajator ajunge la 4.418 lei.
Pentru firme, aceasta este valoarea completă a remunerației muncii, iar datele publicate arată că povara suplimentară trece de 280 de lei pe lună pentru fiecare angajat plătit cu salariul minim. În paralel, avantajul net pentru salariat este redus de scăderea facilității fiscale de la 300 la 200 de lei. Astfel, deși mesajul public este creșterea salariului minim, în practică pentru companii măsura înseamnă o scumpire a muncii.
Impactul este resimțit mai ales în domeniile unde salariul minim este folosit pe scară largă, în special în servicii livrate local și în întreprinderile mici și mijlocii. Acolo, ajustarea afectează direct marja, cash-flow-ul și capacitatea de a menține actuala schemă de personal. Potrivit Financiarul, Radu Nechita (profesor de economie) a explicat că noul nivel este sustenabil doar dacă valoarea economică produsă de angajat acoperă costul integral suportat de firmă. Un salariu minim de 4.325 lei înseamnă că munca acelui salariat trebuie să genereze cel puțin 4.418 lei. În caz contrar, angajatorul „cumpără” un serviciu la un preț mai mare decât „face”.
Profesorul arată că efectele economice diferă mult în funcție de regiune, domeniu și dimensiunea companiei. În zonele cu activitate economică mai slabă și cu clienți cu venituri mici, firmele au mai puțin spațiu pentru a transfera costurile în prețuri. În aceste condiții apare riscul restrângerii activității, al concedierilor sau al mutării spre informalitate. Cei mai vulnerabili sunt angajații cu experiență redusă, calificări mai slabe și flexibilitate mică.
În același timp, inflația afectează serios câștigul real al celor plătiți cu salariul minim. Datele din piață indică o pierdere de aproape 400 de lei din puterea de cumpărare în ultimul an, pe fondul unei inflații de 11%. Raportat la majorarea de 125 de lei invocată în spațiul public, rezultă că avansul nominal nu acoperă scumpirile. Adrian Negrescu (analist) a rezumat această situație astfel: „Creşterea salariului minim este ca o ştire la Radio Erevan. În mod real, salariul minim continuă să scadă, nu să crească. De la 1 iulie, cei 125 de lei pe care îi primesc în plus românii se topesc practic în inflaţia de 11%. În termeni reali, în ultimul an, angajaţii plătiţi cu salariul minim au pierdut aproape 400 lei din puterea de cumpărare pe fondul scumpirilor generalizate.”
Pentru companii, problema nu se rezumă la costul direct. Același analist spune că peste 280 de lei în plus lunar pentru fiecare salariat la minim reprezintă un efort greu de absorbit într-o perioadă cu vânzări în scădere și blocaje financiare. Variantele rămase sunt toate dificile: reducerea personalului, plata la negru sau majorarea prețurilor, cu riscul de a pierde competitivitate dacă piața nu acceptă scumpirile.
Sorin Spiridon (consultant de business) consideră că măsura era necesară, având în vedere că România rămâne printre statele cu cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, iar inflația a diminuat puternic puterea de cumpărare. Totuși, din punct de vedere managerial, efectul depășește salariul minim propriu-zis. În practică, cresc și salariile aflate imediat peste acest prag, ceea ce produce compresie salarială și mărește presiunea pentru recalibrarea grilelor interne. În plus, start-up-urile și firmele aflate în primii doi ani de activitate sunt mai expuse, deoarece funcționează de regulă cu resurse financiare limitate și încă își testează modelul de business.
Radu Nechita explică și cum se fac ajustările atunci când concedierea nu este prima alegere. Angajatorii încearcă mai întâi să crească productivitatea prin reducerea timpilor morți, norme mai ridicate, sarcini noi sau programare strictă în intervalele cu cerere maximă. Dacă nici așa nu este acoperit costul complet al muncii, urmează renunțarea la angajat, restrângerea activității, închiderea firmei sau înlocuirea muncii cu capital.
