Starship a trecut vineri cel mai dificil test de până acum, după o reintrare controlată în atmosferă și o amerizare lină în Oceanul Indian. Înainte de coborâre, nava a lansat 20 de sateliți Starlink de nouă generație. Pentru NASA, care se bazează pe acest vehicul în misiunea Artemis III de readucere a astronauților pe suprafața Lunii, zborul aduce date pe care testele anterioare nu le-au oferit: nava a rămas aproape intactă și a plutit la suprafața apei, spre deosebire de zborurile precedente, încheiate cu distrugerea vehiculului.
Pentru SpaceX, testul are o miză financiară dublă. Pe de o parte, confirmă o parte esențială a designului reutilizabil al Starship, baza reducerii costurilor pe lansare și a planului de a transporta volume mai mari de marfă și sateliți cu același sistem. Pe de altă parte, recuperarea a rămas incompletă. Prima treaptă Super Heavy a ratat manevra de întoarcere controlată și s-a prăbușit în Golful Mexic, după ce nu s-au reaprins suficiente motoare.
Zborul a fost al 13-lea pentru Starship și al doilea pentru versiunea V3, cu lansare de la baza SpaceX din Texas. La aproximativ 200 km altitudine, nava a eliberat cei 20 de sateliți Starlink. Aceștia au testat cu succes comunicațiile prin laser cu alte unități aflate deja pe orbită. Pentru constelația Starlink, unde SpaceX operează deja peste 10.000 de sateliți activi, acest pas are valoare comercială directă, deoarece tehnologia reduce dependența de stațiile terestre și întărește integrarea verticală prin care același grup construiește și sateliții, și vehiculul de lansare.
Din punct de vedere tehnic, unul dintre punctele centrale ale zborului a fost scutul termic, componentă esențială atât pentru reutilizarea navei, cât și pentru ritmul certificărilor viitoare. SpaceX a vopsit intenționat în alb unele plăci pentru a simula lipsa lor, iar experimentul a fost considerat un succes. Potrivit Financiarul, acesta a fost testul care a permis colectarea unor date fără precedent despre comportamentul scutului termic la reintrare. Kate Tice, inginer SpaceX, a rezumat rezultatul imediat după zbor: „Suntem foarte entuziasmați de acest lucru. Zborul norocos cu numărul 13.”
Și Elon Musk a insistat asupra aceluiași punct esențial pentru valoarea economică a programului, viteza cu care poate fi stabilizat profilul de reintrare fără pierderea vehiculului. „Am obținut toate datele despre scutul termic de care aveam nevoie și chiar mai mult!”
Ansamblul Starship și Super Heavy are aproximativ 124 de metri înălțime și rămâne cel mai mare sistem de lansare construit vreodată. Dimensiunea are relevanță financiară doar dacă sistemul ajunge la reutilizare completă. Testul de vineri a împins nava în această direcție, dar a lăsat deschisă problema propulsorului, componenta care trebuie recuperată constant pentru ca modelul de cost să funcționeze la scară.
După acest test se conturează două direcții diferite. În cazul navei, rezultatele includ reintrare controlată, amerizare intactă, date complete despre scutul termic și o misiune operațională în paralel prin lansarea a 20 de sateliți. În cazul Super Heavy, riscul rămâne legat de lipsa reaprinderii suficiente a motoarelor, care a dus la pierderea primei trepte și menține presiune asupra costului fiecărui test și asupra calendarului reutilizabilității complete.
În raport cu programul Artemis, succesul parțial reprezintă totuși un pas tehnic major. SpaceX este parteneră privată în acest program și dezvoltă landerul Starship de care NASA are nevoie pentru Artemis III. Testul de vineri a redus riscul pe segmentul reintrării și al rezistenței structurale, dar nu a eliminat riscul industrial din recuperarea întregului sistem. Pentru Starlink, zborul a arătat că Starship poate susține simultan obiectivul de testare și extinderea unei rețele care este deja cea mai mare constelație de sateliți din lume, cu peste 10.000 de unități active.
