Femeile care au uscăciune vaginală, dureri la contact sexual sau infecții urinare repetate în timpul și după menopauză pot beneficia de tratament. Aceste manifestări pot face parte din sindromul genito-urinar de menopauză (GSM), asociat scăderii estrogenului, și pot afecta activitățile zilnice și intimitatea.
„Aceste simptome pot fi comune, dar nu trebuie îndurate. Nicio femeie nu ar trebui să simtă că a suferi în tăcere este pur și simplu o parte a înaintării în vârstă”, explică, în traducere, dr. Ho Ping Ling, medic obstetrician-ginecolog la Ascensus Health, Mount Alvernia Hospital, despre acceptarea durerii ca parte a îmbătrânirii.
Jena, necunoașterea simptomelor și convingerea că nu există soluții le împiedică pe unele femei să ceară ajutor, explică medicii, potrivit Channelnewsasia. Ho Ping Ling avertizează că sindromul se poate agrava fără intervenție, în loc să dispară după o perioadă de așteptare.
Potrivit cercetărilor invocate de medic, aproximativ 65% dintre femei sunt afectate la un an după menopauză, proporția ajungând la 84% în decurs de șase ani.
Un studiu realizat în 2025 de KK Women’s and Children’s Hospital (KKH), pe 1.461 de femei cu vârste între 45 și 65 de ani, a identificat uscăciunea vaginală la patru din zece participante. Aceasta ocupa locul al patrulea între manifestările moderate până la severe din tranziția menopauzală. Dintre participantele cu simptome menopauzale de această intensitate, 70% nu solicitaseră îngrijire medicală.
Un alt sondaj, cu aproape 6.000 de participante între 45 și 75 de ani din Singapore, Taiwan, Indonezia, Malaezia și Thailanda, a găsit uscăciune vaginală la până la 57% dintre femeile cu GSM și iritație la 43%. Numai una din patru consultase un medic.
Denumirea sindromului reunește manifestările genitale, sexuale și urinare. Ho Ping Ling explică faptul că termenii anteriori, precum atrofie vaginală, atrofie vulvară și vaginită atrofică, nu acopereau problemele urinare. În plus, denumirea de vaginită sugera greșit o infecție, iar conotațiile atrofiei descurajau discuțiile despre simptome.
Consultația și alegerea produselor depind de simptome
Dr. Jean-Jasmin Lee, medic primar la KK Menopause Centre și KKH Sexual Health Clinic, recomandă evaluarea medicală pentru uscăciune persistentă, sensibilitate dureroasă, durere în timpul contactului sexual, sângerare după contact sau modificări neobișnuite ale pielii. Alte afecțiuni cutanate pot produce manifestări asemănătoare celor asociate menopauzei.
La consultație sunt utile descrierea simptomelor, durata lor și efectele asupra vieții cotidiene. Medicul trebuie informat și despre produsele sau medicamentele folosite: săpunurile parfumate, dușurile vaginale și anumiți lubrifianți pot agrava disconfortul, explică Lee.
Lee spune că medicii sunt obișnuiți cu astfel de discuții și că majoritatea femeilor se simt ușurate după ce își exprimă îngrijorările.
Examinarea fizică poate ajuta la identificarea cauzei. Lee precizează că medicul explică manevrele și adaptează ritmul la confortul pacientei. Pentru o examinare internă se poate utiliza un specul mai mic sau gel lubrifiant.
Alegerea tratamentului ține de manifestări și de cât de mult deranjează femeia, nu doar de aspectul țesuturilor la examinare. Lubrifianții reduc uscăciunea în timpul activității sexuale, în timp ce hidratantele vaginale ajută la menținerea hidratării și la reducerea disconfortului, explică medicul. Aceste categorii de produse se pot cumpăra din farmacii fără prescripție.
Pentru selectarea lor, Lee oferă următoarele repere:
Un pH între 3 și 5 și o osmolalitate, adică o măsură a concentrației, de 200-600 mOsm/kg, pentru apropierea de condițiile naturale ale organismului.
Produse cu acid hialuronic, pe care medicul le consideră deosebit de eficiente.
Evitarea parabenilor, folosiți drept conservanți, a clorhexidinei, un antiseptic, și a polyquaternium-15, ingredient sintetic de condiționare. Aceste substanțe pot provoca iritații.
Verificarea prospectului sau a informațiilor producătorului și solicitarea îndrumării farmacistului atunci când eticheta nu oferă detalii despre ingrediente.
Dacă simptomele persistă, medicul poate recomanda estrogen vaginal. Potrivit lui Lee, acesta ajută țesuturile să își recapete grosimea, elasticitatea și capacitatea de a produce umiditate naturală. Formele disponibile pe bază de prescripție includ creme și mici comprimate introduse în vagin.
Ho Ping Ling precizează că menținerea beneficiilor necesită adesea administrare regulată, pe termen lung. Simptomele tind să reapară după oprirea tratamentului.
Dozele vaginale mici nu cresc foarte mult nivelul estrogenului în restul organismului, explică Lee. Totuși, tratamentul hormonal nu este potrivit pentru toate pacientele, iar beneficiile și riscurile trebuie evaluate în funcție de istoricul medical.
Inclusiv femeile cu antecedente de cancer mamar sau alte cancere sensibile la hormoni pot discuta cu medicul despre posibilitatea folosirii estrogenului vaginal în doză mică. Lee insistă asupra evaluării medicale înaintea oricărui produs cu estrogen și avertizează împotriva automedicației.
Țesuturile vaginale răspund, în general, la tratament indiferent de stadiu, spune Ho Ping Ling. Începerea mai devreme a îngrijirii face însă mai ușoară menținerea confortului.
Schimbările de îngrijire și de rutină pot reduce disconfortul, fără să inverseze complet modificările țesuturilor produse de scăderea estrogenului. Medicii indică mai multe opțiuni:
Curățarea zonei genitale externe cu produse blânde, fără parfum, și evitarea dușurilor vaginale și a soluțiilor parfumate care pot irita.
Fizioterapie pentru planșeul pelvin, atunci când există tensiune în această musculatură sau probleme asociate.
Consumul unor cantități mai mici de lichide, mai frecvent, și limitarea aportului înainte de culcare, pentru gestionarea simptomelor vezicii.
Reducerea cofeinei și a alcoolului, care pot irita vezica și agrava manifestările urinare.
Reeducarea vezicii printr-un program structurat de exerciții, destinat creșterii treptate a capacității sale și reducerii nevoii urgente de a urina.
Scăderea estrogenului poate face țesuturile vaginale mai subțiri, mai uscate, mai puțin elastice și mai fragile. Lee explică faptul că astfel pot apărea iritații și mici rupturi ale țesutului.
Se poate modifica și vulva, zona genitală externă. În cazurile mai severe, labiile mici, cele două pliuri interioare ale pielii, se pot micșora sau uni, precizează Ho Ping Ling. Lee descrie aceste schimbări ca pe un proces gradual, cu efecte diferite de la o femeie la alta.
„Unele femei observă foarte puține schimbări, în timp ce altele găsesc schimbările destul de deranjante”, spune Lee, în traducere, despre felul în care sunt resimțite modificările.
Estrogenul are un rol și în menținerea mediului vaginal. „Estrogenul servește drept arhitectul vital al unui microbiom vaginal sănătos. El susține flora protectoare care menține mediul la un nivel acid sigur și extrem de rezistent. În absența estrogenului, acest echilibru armonios se modifică”, explică Ho Ping Ling, în traducere.
Medicul arată că reducerea acidității vaginale și pierderea unei părți din bacteriile protectoare cresc riscul infecțiilor urinare. Lee enumeră și alte manifestări: urinări frecvente sau urgente, treziri nocturne pentru a merge la toaletă și senzație de arsură la urinare. Pierderile involuntare de urină pot provoca, la rândul lor, anxietate. Problemele urinare pot afecta somnul, munca, activitățile sociale și încrederea în sine.
În studiul KKH, evitarea intimității ocupa locul al șaselea între problemele moderate până la severe raportate. Pentru unele femei, apropierea sexuală ajunge să fie asociată cu teama de durere.
„Durerea din timpul penetrării poate duce la anxietate anticipatorie și la creșterea tensiunii planșeului pelvin. Acest lucru creează un ciclu dificil în care anxietatea reduce excitarea și lubrifierea naturală, făcând activitatea sexuală ulterioară chiar mai dureroasă”, explică Lee, în traducere, despre legătura dintre durere și anxietate.
Procedurile cu laser sau radiofrecvență promovate pentru întinerirea vaginală nu sunt recomandate în prezent, avertizează medicul. Majoritatea studiilor clinice bine concepute privind laserul nu au demonstrat un beneficiu semnificativ. Există riscuri de arsuri și cicatrici, iar Lee recomandă prudență față de clinicile care promit rezultate fără dovezi solide.
„Majoritatea organizațiilor medicale majore, incluzând US Food and Drug Administration, International Menopause Society și American College of Obstetricians and Gynecologists, au emis avertismente prin care sfătuiesc împotriva acestor tratamente (n.r. cu laser) pentru GSM”, adaugă Lee, în traducere, despre avertismentele organizațiilor medicale.
