În România, eliberarea unui antibiotic fără rețetă este o excepție pentru urgențe, limitată la necesarul de tratament pentru 48 de ore. Accesul depinde de evaluarea farmacistului și nu înlocuiește consultația medicală.
- Febra care durează peste patru zile în cazul unei răceli necesită sfatul medicului.
- Lipsa ameliorării după zece zile este un alt motiv pentru evaluare medicală.
- Pentru durerea acută în gât, ghidul destinat farmaciștilor include copiii cu vârsta peste 5 ani.
- Pentru suspiciunea de abces dentar, pragul prevăzut în ghid este de peste 12 ani.
- 112 este numărul de urgență dacă apar dificultăți de respirație sau umflarea feței, buzelor, limbii ori gâtului în timpul tratamentului.
Răceala nu justifică începerea unui antibiotic
Antibioticele distrug anumite bacterii sau împiedică multiplicarea lor. Virusurile responsabile de răceală și gripă nu sunt ținta acestor medicamente. Durerea în gât și culoarea galben-verzuie a secrețiilor nu stabilesc, separat, necesitatea unui antibiotic; identificarea cauzei poate presupune teste.
Pentru răceală, măsurile de îngrijire includ repausul, consumul de lichide și ameliorarea simptomelor prin mijloace adecvate vârstei. Deshidratarea, respirația dificilă sau reapariția febrei ori a tusei după o ameliorare necesită sfatul medicului.
Automedicația poate amâna îngrijirea potrivită, poate provoca reacții adverse și poate favoriza bacteriile rezistente. Un antibiotic rămas după o boală anterioară sau prescris altei persoane poate fi nepotrivit pentru cauza episodului actual. Nici cantitatea rămasă nu garantează un tratament adecvat.
Farmacistul poate recomanda consultul în locul eliberării de urgență
Regula rămâne prescrierea de către medic. Ordinul ministrului sănătății nr. 63/2024, cu modificările din iunie 2025, stabilește condițiile de eliberare, în afara sistemului de asigurări, pentru antibiotice și antifungice sistemice. Acestea din urmă sunt medicamente împotriva fungilor care acționează în întregul organism.
Într-o împrejurare excepțională și urgentă, eliberarea fără prescripție presupune evaluarea persoanei și o declarație din partea acesteia. Sunt eligibile numai substanțele indicate în ordin. Excepția este permisă o singură dată pentru același tratament.
O sarcină confirmată sau posibilă, imunitatea scăzută, afecțiunile cronice importante, medicamentele deja administrate și manifestările severe pot determina farmacistul să îndrume pacientul către medic. Pentru copii, decizia depinde atât de vârstă, cât și de problema evaluată; încadrarea într-o categorie din ghid nu garantează eliberarea.
După primirea cantității de urgență, pacientul urmează recomandarea farmacistului privind consultația. Medicul decide dacă administrarea trebuie continuată și emite prescripția atunci când este necesară. Aceeași derogare nu poate fi solicitată din nou pentru continuarea tratamentului respectiv.
Cantitatea de urgență nu înseamnă automat o cutie
Limita se stabilește pornind de la doza produsului și frecvența administrării. Exemplu orientativ de calcul, nu recomandare de dozare: pentru un produs ale cărui instrucțiuni ar prevedea un comprimat la fiecare 12 ore, intervalul de urgență ar cuprinde patru administrări, deci maximum patru comprimate. Un alt produs sau o altă schemă schimbă cantitatea.
Lista aferentă excepției include amoxicilină; combinația orală de amoxicilină cu acid clavulanic; ampicilină; cefadroxil; cefalexină; cloramfenicol; clindamicină; doxiciclină; metronidazol administrat oral; nitrofurantoină; nistatină; oxacilină; fenoximetilpenicilină; sulfafurazol; combinația de sulfametoxazol cu trimetoprim; sultamicilină; tetraciclină; tinidazol.
Nistatina este un antifungic. Includerea unui medicament în această listă nu stabilește că el este potrivit pentru afecțiunea unei anumite persoane.
Rețeta poate fi eliberată în tranșe, la aceeași farmacie
Ridicarea în mai multe etape a cantității prescrise este permisă numai de la farmacia inițială. Totalul eliberat trebuie să rămână în limita prescripției, iar aceasta poate fi utilizată cel târziu în ultima zi a tratamentului.
Prescripția trebuie să identifice pacientul și diagnosticul. Ea cuprinde denumirea medicamentului, concentrația, forma farmaceutică, instrucțiunile de administrare, cantitatea și durata curei, alături de semnătura medicului și parafa acestuia.
O doză omisă nu se compensează cu două administrate simultan
Schema stabilită de medic trebuie urmată în privința cantității, intervalului dintre administrări și duratei. Pașii practici diferă în funcție de situație:
La consultație se comunică simptomele, afecțiunile existente și celelalte medicamente utilizate. Sarcina și alăptarea trebuie menționate. Pentru un copil sunt necesare vârsta și greutatea; doza altui copil sau a unui adult nu se transferă.
Instrucțiunile neînțelese se clarifică prin prospect și cu farmacistul. Acesta trebuie informat și despre celelalte produse administrate.
Pentru o doză uitată se verifică prospectul. În mod obișnuit, administrarea se face la momentul amintirii, exceptând situația în care următoarea doză este apropiată; atunci cea omisă se sare. Mai multe doze ratate necesită discuția cu medicul ori farmacistul.
Ameliorarea nu justifică oprirea, prelungirea sau înlocuirea tratamentului din proprie inițiativă. O modificare decisă de medic se urmează conform noii indicații.
Persistența sau agravarea simptomelor se discută cu medicul prescriptor ori cu farmacistul. Doza nu se mărește și nu se adaugă un alt antibiotic fără recomandare. Momentul ameliorării variază după infecție și medicament.
Alcoolul și alte medicamente pot schimba siguranța tratamentului
În cazul metronidazolului și al tinidazolului, alcoolul trebuie evitat atât pe durata administrării, cât și ulterior, pentru intervalul precizat de prospect.
Unele contraceptive pot avea eficacitate redusă în asociere cu rifampicină sau rifabutină. Alimentele și suplimentele pot influența absorbția anumitor antibiotice. Verificarea prospectului și discuția cu farmacistul trebuie să privească produsul concret primit și celelalte produse folosite.
Diareea apărută după antibiotic merită evaluată
Printre reacțiile posibile se numără greața, diareea și erupțiile cutanate. Diareea apărută în timpul curei sau după terminarea acesteia trebuie discutată cu un cadru medical: uneori poate indica o infecție intestinală care necesită îngrijire.
Manifestările respiratorii și umflăturile enumerate la început pot semnala o alergie gravă. În această situație, intervenția medicală urgentă are prioritate față de raportarea reacției.
O suspiciune de reacție adversă poate fi transmisă prin platforma de raportare a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.
Rezistența apare la bacterii, nu la corpul pacientului
Folosirea inutilă sau diferită de prescripție a antibioticelor poate permite bacteriilor supraviețuitoare să se multiplice și să se transmită. Rezistența desemnează pierderea răspunsului bacteriilor la medicamentul destinat combaterii lor.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că, în 2023, aproximativ o infecție bacteriană din șase, confirmată prin analize la nivel mondial, era rezistentă la antibiotice. Între 2018 și 2023, rezistența a crescut pentru peste 40% dintre combinațiile bacterie-antibiotic monitorizate, cu creșteri medii anuale de 5-15%.
Consumul românesc a fost de 27,4 doze zilnice standard pentru fiecare 1.000 de locuitori în 2023, conform datelor Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor. Obiectivul pentru 2030 este 18,8. Indicatorul descrie volumul consumat, nu numărul pacienților care au primit antibiotice.
Raportul european pentru 2024, publicat la 18 noiembrie 2025, arată evoluții diferite ale infecțiilor sanguine, adică ale infecțiilor din sânge, provocate de bacterii rezistente. Pentru acel an, toate țările Uniunii Europene au raportat date.
Pentru infecțiile sanguine provocate de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină, incidența estimată în Uniunea Europeană a fost de 4,48 cazuri la 100.000 de locuitori, cu 20,4% sub nivelul din 2019. Valoarea era deja cu 0,31 sub ținta de 4,79 stabilită pentru 2030. Între țări, incidența varia de la 0,55 la 13,63, iar tendința europeană de scădere era semnificativă statistic.
În cazul Escherichia coli rezistentă la cefalosporine de generația a treia, estimarea ajungea la 11,03 cazuri la 100.000 de locuitori, cu 5,9% peste 2019. Depășea cu 1,65 ținta de 9,38 pentru 2030, care urmărește o reducere de 10%. Intervalul național era 3,75-22,79, fără o tendință europeană semnificativă statistic pentru perioada analizată.
Pentru Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme, o clasă de antibiotice, incidența era de 3,51 cazuri la 100.000 de locuitori. Creșterea față de 2019 atingea 61,0%, iar nivelul depășea cu 1,44 obiectivul de 2,07 pentru 2030, care presupune o reducere de 5%. Valorile naționale se situau între 0,02 și 20,31, cu o tendință europeană de creștere semnificativă statistic.
Estimările europene bazate pe datele din 2020 indică peste 35.000 de decese anual ca efect direct al infecțiilor rezistente. Raportul consemnează, în general, niveluri mai ridicate ale rezistenței în sudul, centrul și estul Europei și solicită intensificarea măsurilor de sănătate publică, inclusiv planuri naționale susținute cu personal și finanțare.
Medicamentele rămase nu se rezervă pentru următoarea boală
Resturile de antibiotic nu se păstrează pentru un alt episod și nu se oferă altcuiva. Pentru predarea lor, pacientul trebuie să ceară farmacistului instrucțiunile aplicabile.