Administrația condusă de Donald Trump a reconfigurat agenda globală, transformând situația din Ucraina într-un subiect secundar. Decizia vine la aproape două luni de la declanșarea conflictului cu Iranul și a fost marcată de o convorbire telefonică între liderul american și Vladimir Putin, în urma căreia s-a stabilit un armistițiu fără consultarea Kievului.
Noua realitate de la Washington
Un oficial european a recunoscut, sub protecția anonimatului, că „lucrurile par să fi ajuns într-un impas și au nevoie de un nou impuls”. Dar la Washington, prioritățile s-au schimbat radical. Atenția Casei Albe s-a mutat decisiv către Orientul Mijlociu, unde un înalt oficial a recunoscut că nu-și amintește când a auzit ultima dată discuții despre criza ruso-ucraineană. „Iranul a devenit prioritatea principală”, a explicat acesta.
Mai mult, principalii emisari ai președintelui implicați în dialogul cu Rusia și Ucraina, Steve Witkoff și Jared Kushner, „se ocupă în principal de Iran”. Si totuși, retorica oficială încearcă să păstreze aparențele. Olivia Wales, purtătoare de cuvânt a Casei Albe, a transmis că „în timp ce președintele și echipa sa lucrează la un acord care să garanteze că Iranul nu va avea niciodată arme nucleare, aceștia continuă, si să facă progrese în vederea încetării războiului dintre Rusia și Ucraina”.
Europa se trezeste la realitate
Bruxelles-ul nu mai stă pe gânduri. Uniunea Europeană a aprobat, în cele din urmă, un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, o decizie validată imediat după înfrângerea fostului premier maghiar Viktor Orban. Iar presiunea economică este uriașă. Un al doilea oficial european a explicat dinamica piețelor, după cum notează Financiarul: „Totul se leagă. Impactul războiului din Iran și al blocajului actual al Strâmtorii Ormuz este uriaș și negativ pentru Ucraina și Europa. Iar asta a întărit determinarea europeană de a susține Ucraina”.
Această reașezare geopolitică afectează direct și România, unde tensiunile din Orient se traduc în costuri de transport mai mari și fluctuații pe piața energetică. Între timp, Ucraina a deschis o nouă sursă de venituri, semnând acorduri cu aliați europeni și din Golf pentru tehnologia sa de apărare cu drone. „Țările au început să realizeze că au nevoie de Ucraina la fel de mult cât au nevoie de noi. Atât de experiența lor de luptă, cât și de tehnologia lor”, a punctat oficialul european. Producătorii europeni de arme se grăbesc acum să-și mărească producția, pe fondul îndoielilor că SUA vor mai livra armamentul promis prin inițiativa PURL (un program de achiziții comune al NATO). „SUA ne-au asigurat că armele deja plătite în cadrul PURL vor fi livrate. Dar am îndoieli cu privire la pachetele viitoare, având în vedere nevoile SUA”, a declarat un al treilea oficial european.
Reactii dure si strategii noi
Sa fim seriosi, ruptura era previzibilă.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski l-a criticat dur pe vicepreședintele american JD Vance, după ce acesta a afirmat că suspendarea ajutorului american este „unul dintre lucrurile de care e cel mai mândru”. Replica liderului de la Kiev a fost tranșantă. „Dacă JD Vance este mândru că nu ne ajută, înseamnă că îi ajută pe ruși, și nu sunt sigur că acest lucru întărește Statele Unite”, a declarat Zelenski într-un interviu.
Richard Haass, președintele Consiliului pentru Relații Externe, a confirmat gravitatea situației, scriind că „politica SUA de a se înclina spre Rusia și de a abandona Ucraina este rușinoasă. Este, si o eroare strategică de prim rang”. Pe acest fond, comisarul UE pentru apărare, Andrius Kubilius, caută integrarea capacităților de apărare din afara Uniunii, pentru „o garanție solidă de securitate pentru Ucraina după ce se va instaura o pace justă”. Ian Bremmer, președintele Eurasia Group, consideră că prioritizarea Iranului „îi determină pe europeni să se pregătească mai urgent pentru securitatea colectivă în afara angajamentului Statelor Unite prevăzut la articolul V”.
O despartire complicata pe scena globala
Fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a cerut crearea „unui pilon european puternic de apărare”. Acesta și-a exprimat dezamăgirea profundă față de aliatul de peste ocean. „Încă din copilărie, am admirat Statele Unite. Le-am considerat un lider natural al lumii libere. A fost dureros să ajungem la concluzia că trebuie să ne reducem dependența de Statele Unite, dar aceasta este situația actuală”, a declarat Rasmussen. V-ați gândit vreodată cum se negociază, pe bune, viitorul continentului în spatele ușilor închise?
Numai că un divorț strategic nu se produce peste noapte. Primul oficial european citat a recunoscut că „implicarea continuă a SUA este totuși necesară, deoarece acestea au o influență semnificativă”. Acesta a concluzionat cu o perspectivă pragmatică: „Ar fi minunat să vedem negociatori americani vizitând Kievul. Cel puțin, SUA ar trebui să continue sprijinul militar și de informații acordat Ucrainei. Dar cred că europenii ar putea să-și asume un rol mai important și să aducă o nouă dinamică negocierilor, cu condiția ca americanii să continue să sprijine Ucraina și să ajute la garantarea a tot ceea ce se va conveni. La urma urmei, Trump dorește ca acest război să se încheie”.
