Partea frontală a unei mașini deformată în urma unui accident poate indica faptul că sistemele de siguranță au funcționat corect. Construcția auto modernă utilizează zone de deformare controlată pentru a absorbi energia cinetică a unui impact, cu scopul de a menține habitaclul cât mai intact pentru pasageri.
Acest element de inginerie face parte din siguranța pasivă a vehiculului, care are rolul de a limita urmările unui accident. Conceptul a fost brevetat în anul 1951 de inginerul ungar Béla Barényi. Primele mașini de serie care au implementat acest principiu au fost modelele Mercedes-Benz „Fintail”, în 1959, iar de atunci a devenit un standard în proiectarea auto.
Principiul „piersicii” în siguranța auto
Structurile de deformare controlată funcționează pe baza așa-numitului „principiu al piersicii”. Părțile exterioare ale mașinii sunt proiectate să fie mai moi și să se deformeze mai ușor, în timp ce structura devine din ce în ce mai rigidă spre interior. Astfel, se creează o diferență între o parte frontală care se comprimă și un spațiu de supraviețuire rigid pentru ocupanți.
Scopul principal este creșterea duratei de decelerare a pasagerilor în timpul impactului. O decelerare mai lentă reduce forțele care acționează asupra corpului uman. Prin comprimarea controlată a structurii frontale, mașina câștigă fracțiuni de secundă care diminuează șocul transmis în habitaclu. Se estimează că un impact frontal la 50 km/h într-o barieră produce o deformare permanentă a părții frontale între 0,4 și 0,7 metri.
Cum sunt evaluate mașinile de Euro NCAP
În spatele zonei de deformare se află celula de siguranță, adică habitaclul. Acesta este proiectat să fie extrem de rigid, fiind construit cu oțeluri de înaltă rezistență și multiple întărituri pentru a preveni intruziunea componentelor în spațiul pasagerilor. Testele Euro NCAP (Programul european de evaluare a mașinilor noi) verifică exact acest comportament.
Evaluările nu se bazează pe aspectul exterior al mașinii după impact, ci pe forțele înregistrate de senzorii plasați pe manechinele de test. Euro NCAP măsoară sarcinile asupra capului, pieptului și coapselor, precum și gradul de intruziune în compartimentul pasagerilor. Protocolul de testare include mai multe scenarii, conform GetPony. Printre probe se numără impactul frontal cu barieră deformabilă la 64 km/h, impactul frontal cu barieră rigidă la 50 km/h (introdus în 2015) și impactul lateral cu o barieră mobilă la 50 km/h. Din 2020 a fost adăugat și testul MPDB, un impact frontal cu o barieră mobilă deformabilă progresiv la 50 km/h, care evaluează și compatibilitatea cu alte vehicule.
Protocolul Euro NCAP din 2026 structurează evaluarea în jurul a patru etape de siguranță: Conducere Sigură, Evitare Coliziuni, Protecție la Impact și Siguranță Post-Impact. Fiecare etapă este punctată cu un maxim de 100 de puncte. Pentru a obține un rating general ridicat, cum ar fi cel de cinci stele, un vehicul trebuie să atingă praguri minime în fiecare dintre cele patru etape, fără a putea compensa un scor slab într-o categorie cu unul ridicat în alta.
