În mijlocul orașului Roma funcționează un stat cu totul neobișnuit, întins pe doar 44 de hectare. Suprafața sa totală este de aproximativ 0,44 kilometri pătrați, ceea ce îl face mai mic decât unele parcuri urbane mari din capitalele europene. Este o enclavă aflată integral în interiorul Italiei, fără ieșire la mare și fără granițe cu alte state. Perimetrul este înconjurat de ziduri istorice masive, care marchează astăzi o frontieră politică clară, iar în zona publică trecerea dintre jurisdicții este semnalată de linia albă de pe pavajul din Piața Sfântul Petru.
Organizarea spațiului este strictă, fiecare metru pătrat fiind folosit atent. Clădirile administrative coexistă cu muzeele și lăcașurile de cult, iar accesul oficial se face prin porți mari, supravegheate permanent de ofițeri înarmați. Deși turiștii traversează zilnic această zonă, nu există controale vamale, pașapoarte sau filtre de securitate națională la trecerea obișnuită.
Statul modern a fost înființat oficial la 11 februarie 1929, prin semnarea Tratatelor de la Lateran între reprezentanții pentru Sfântul Scaun și statul italian. Acordul a încheiat o perioadă lungă de incertitudine juridică și a recunoscut suveranitatea noului teritoriu independent. Sistemul politic intern funcționează ca o monarhie absolută electivă condusă de Papa, care primește autoritate decizională totală imediat după votul colegiului închis de electori. Nu există mandate cu durată fixă, parlament ales prin vot popular sau campanii electorale civile. Potrivit Jurnalulnational, această structură a fost gândită pentru a garanta independența diplomatică a instituției și pentru a asigura imunitate totală în fața tribunalelor civile din alte țări.
Din punct de vedere demografic, populația totală estimată rămâne în mod constant între 750 și 850 de rezidenți. Cifra exactă se schimbă de la o lună la alta, în funcție de noile numiri și de pensionări. Cetățenia nu poate fi obținută nici prin naștere, nici prin moștenire. Ea este acordată exclusiv în baza funcției diplomatice sau clericale deținute în structura statului. Documentele de identitate sunt emise pentru cardinali, diplomați trimiși la post și personal militar activ. Este o cetățenie strict funcțională și temporară.
Rata natalității este zero, iar în interiorul zidurilor nu există maternități sau infrastructură medicală pentru nașteri. La încheierea mandatului oficial, cetățenia se pierde automat, iar pașaportul este anulat imediat. Familia unui militar primește un statut temporar de rezident, care expiră odată cu încheierea misiunii capului de familie. Dacă persoana nu are o altă cetățenie anterioară, legea prevede acordarea cetățeniei italiene pentru a evita apatridia.
Economia acestui stat are un model necomercial. Nu exportă bunuri industriale, nu produce tehnologie de consum și nu dispune de resurse naturale exploatabile. Veniturile provin din donațiile internaționale numite Obolul Sfântului Petru, din vânzarea de timbre poștale, monede și suveniruri oficiale, dar și din turism. Taxele de intrare la Muzeele Vaticane aduc fondurile necesare pentru salarii și lucrări de întreținere, în condițiile în care milioane de vizitatori cumpără anual bilete. Pentru angajați, un avantaj important este lipsa totală a taxelor pe venit, astfel că salariile nu sunt supuse deducerilor fiscale standard.
