Notarea simptomelor și a duratei durerilor recurente îi poate oferi medicului repere pentru diagnostic și alegerea tratamentului. Un episod de migrenă poate ține între 4 și 72 de ore dacă tratamentul lipsește sau nu este eficient.
Într-un interviu acordat Digi24.ro, dr. Silviana Berci, medic specialist neurolog, explică faptul că migrena este o afecțiune neurologică frecventă, cu episoade care pot împiedica desfășurarea activităților zilnice. Intensitatea și manifestările diferă între pacienți, iar diagnosticul corect nu este stabilit întotdeauna la prima consultație.
Felul durerii și simptomele asociate ajută la diferențiere
Potrivit medicului neurolog, evaluarea unei posibile migrene urmărește atât durerea, cât și manifestările care o însoțesc:
- Durerea afectează de obicei o parte a capului și are caracter pulsatil, perceput ca o zvâcnire puternică.
- Efortul fizic, dar și activitățile obișnuite, pot accentua durerea și pot face dificilă continuarea rutinei.
- În timpul crizei pot apărea greață și, uneori, vărsături.
- Lumina și zgomotele pot deveni greu de suportat; unii pacienți tolerează cu dificultate și mirosurile.
O confuzie frecventă apare cu cefaleea de tensiune, durerea de cap asociată stresului. În acest caz, senzația seamănă mai curând cu o apăsare sau o strângere care cuprinde capul, inclusiv tâmplele și fruntea, explică Silviana Berci.
Caracterul pulsatil este mai puțin pronunțat în cefaleea de tensiune, iar activitatea fizică nu accentuează obligatoriu disconfortul. Comparativ cu migrena, greața și sensibilitatea puternică la lumină ori zgomote apar mai rar. Episoadele se pot instala pe fond de stres, oboseală sau suprasolicitare, cu durată și intensitate variabile.
Jurnalul episoadelor oferă repere pentru consultație
Diagnosticul pornește în principal de la discuția despre simptome și despre episoadele anterioare. Silviana Berci precizează că migrena nu poate fi confirmată printr-o analiză specifică: medicul folosește criterii clinice, adică informațiile despre manifestări și evaluarea pacientului.
Pentru urmărirea evoluției, neurologul poate recomanda un jurnal. În acesta se consemnează:
- Momentul în care începe durerea.
- Durata fiecărui episod.
- Manifestările care apar odată cu durerea.
- Intensitatea resimțită, care poate fi evaluată folosind o scală de la 1 la 10.
Aceste însemnări ajută la recunoașterea unor tipare și la reevaluările ulterioare. La consultație, medicul urmărește cât de des apar crizele, cât persistă, unde este localizată durerea, dacă pulsează și cât de intensă este. Contează și influența mișcării asupra durerii, alături de simptomele asociate.
În evaluarea migrenei fără aură, criteriile includ, în general, minimum cinci atacuri cu durata menționată anterior, atunci când nu există un tratament eficient. Medicul interpretează acest istoric împreună cu celelalte caracteristici ale episoadelor.
Aura și examenul clinic orientează investigațiile
Diferențierea formelor cu aură de cele fără aură face parte din evaluare. Aura înseamnă simptome neurologice trecătoare, de cele mai multe ori vizuale. Ele preced de obicei durerea, însă pot apărea și pe parcursul crizei, explică neurologul. Forma fără aură nu are aceste manifestări premergătoare.
Pentru excluderea altor cauze ale durerii, medicul poate solicita o examinare cerebrală prin rezonanță magnetică nucleară (RMN). Recomandarea depinde de simptome și de constatările examinării clinice.
Dacă evaluarea justifică investigații de sânge, acestea pot cuprinde hemoleucograma, determinarea nivelului de fier, glicemia și verificarea funcției tiroidei. Alegerea analizelor revine medicului, în funcție de motivele clinice identificate.
Factorii declanșatori se urmăresc pentru fiecare pacient
Silviana Berci menționează printre factorii favorizanți odihna insuficientă, lipsa unui program regulat al meselor, deshidratarea și stresul. Pentru unele persoane, episoadele se asociază cu anumite băuturi sau alimente, inclusiv alcool și ciocolată.
La femei, spune Silviana Berci, variațiile hormonale pot influența migrena, mai ales înaintea menstruației și pe durata ei. Recunoașterea factorilor proprii și evitarea lor, atunci când este posibil, fac parte și ele din gestionarea migrenei.
La schimbarea anotimpurilor, persoanele predispuse pot reacționa la oscilațiile temperaturii sau ale presiunii atmosferice, la expunerea diferită la lumină ori la perturbarea somnului. Sezonul, luat separat, nu este neapărat cel care provoacă episoadele.
Alergiile sezoniere și modificările programului cotidian pot contribui, de asemenea, la apariția crizelor. Deoarece sensibilitatea este individuală, observarea momentelor în care schimbările coincid cu simptomele ajută la identificarea factorilor relevanți, potrivit neurologului.
Tratamentul depinde de frecvența crizelor și de impactul lor
Pentru atacurile rare, medicul poate prescrie medicamente care calmează durerea din episodul respectiv, inclusiv antiinflamatoare, în funcție de particularitățile pacientului. Schema este individualizată după intensitatea și frecvența manifestărilor, precum și după efectul lor asupra activităților zilnice. Silviana Berci precizează că atât schema de tratament, cât și recomandările de consum trebuie să provină de la o persoană autorizată.
Dacă episoadele se repetă frecvent sau perturbă semnificativ viața cotidiană, poate fi indicată terapia preventivă. Scopul acesteia este reducerea numărului crizelor și a intensității lor, explică Silviana Berci.
Durata prevenției medicamentoase și schimbările schemei sunt decise de medic după evoluția pacientului. După aproximativ șase luni în care tratamentul a fost eficient, acesta poate lua în calcul o ajustare graduală a medicației, dacă episoadele au dispărut ori s-au redus considerabil.
Pentru persoanele cu răspuns insuficient la terapiile convenționale pot exista alternative injectabile cu anticorpi monoclonali, administrate subcutanat, adică sub piele. Alegerea lor ține de forma migrenei, de tratamentele urmate anterior și de indicația medicală.
