Oamenii care iau suplimente pentru a trăi mai mult se bazează pe o promisiune încă nedemonstrată la oameni, explică Aladdin Shadyab, conferențiar în sănătate publică, știința longevității umane și medicină la University of California, San Diego. Cercetătorul arată că niciun medicament sau supliment nu a dovedit un asemenea efect, chiar dacă unele substanțe au prelungit viața viermilor și șoarecilor.
Într-un articol apărut inițial în The New York Times și preluat de Channelnewsasia, specialiștii examinează șase idei răspândite despre longevitate. „Multe dintre lucrurile care circulă în acest domeniu nu se bazează pe știință și este foarte important să risipim unele dintre ele”, a declarat, în traducere, Sofiya Milman, profesoară de studii privind longevitatea umană la Institute for Aging Research din cadrul Albert Einstein College of Medicine.
Interesul pentru aceste promisiuni a crescut. Un raport din 2026 al XRC Brand Capital Fund arată că, la sfârșitul anului 2025, căutările online legate de longevitate erau de patru ori mai numeroase decât cu un an înainte. Pe YouTube și TikTok sunt promovate presupuse metode împotriva îmbătrânirii, de la suplimente la injecții cu peptide.
Peptidele, resveratrolul, coenzima NAD+ și hormonul de creștere se numără printre produsele cărora li se atribuie capacitatea de a prelungi viața. Shadyab subliniază însă diferențele dintre organismul uman și animalele la care au fost obținute rezultate experimentale.
Una dintre afirmațiile folosite pentru promovarea suplimentelor este că un nivel redus al coenzimei NAD+ indică îmbătrânirea și că persoanele vârstnice ar beneficia de creșterea lui. Un studiu din 2026 a constatat însă că nivelul acesteia în sânge rămâne stabil la vârste înaintate. Rezultatul sugerează că suplimentarea ar putea să nu fie necesară și că beneficiile sunt puțin probabile.
Pentru hormonul uman de creștere, folosit în unele cercuri interesate de longevitate, există și semnale privind efectele adverse. O analiză a studiilor clinice a identificat, la adulții vârstnici sănătoși, posibilitatea creșterii riscului de:
- dureri articulare;
- umflături;
- sindrom de tunel carpian.
Vârsta schimbă interpretarea rezultatelor despre sănătate
Slăbitul nu oferă aceeași protecție în toate cercetările, mai ales când participanții au peste 65 de ani. Unele studii îl asociază cu un risc mai mic de deces, altele nu găsesc acest beneficiu, explică Shadyab.
O meta-analiză din 2021, care a reunit rezultatele a 30 de studii, a asociat pierderea în greutate la persoanele de cel puțin 65 de ani cu un risc de deces cu 59% mai mare. Este o asociere statistică, nu demonstrația că slăbitul provoacă decesul.
În 2023, Shadyab și colegii săi au identificat o asociere între scăderea în greutate și șanse mai mici de a ajunge la 90 de ani, într-un studiu asupra femeilor cu vârste între 61 și 81 de ani. Legătura a apărut atât pentru slăbitul intenționat, cât și pentru cel neintenționat, indiferent de greutatea de la început sau de indicele de masă corporală.
Unele cercetări sugerează o posibilă explicație: la vârstnici, pierderea kilogramelor poate afecta disproporționat masa musculară și osoasă, în locul grăsimii. Rezultatele neuniforme ilustrează o limită importantă a cercetării în longevitate: un beneficiu observat la adulții tineri nu se regăsește obligatoriu la cei în vârstă.
Nici durata totală a vieții nu descrie singură starea de sănătate. Steven Austad, profesor de biologie la University of Alabama at Birmingham, explică faptul că majoritatea cercetătorilor în îmbătrânire urmăresc extinderea perioadei trăite sănătos.
„Dacă anii în plus se dovedesc a fi un efect secundar al faptului că oamenii rămân sănătoși mai mult timp, ei bine, este minunat”, a declarat Austad, în traducere, în articolul apărut inițial în The New York Times. „Dar acesta nu este obiectivul”, a precizat el despre prelungirea duratei totale a vieții.
Un studiu publicat în 2025 a raportat că speranța medie de viață din Statele Unite a câștigat doar aproximativ șase luni între 2009 și 2019, în timp ce durata estimată a vieții sănătoase s-a redus. Pentru intervalul 2010-2019, Statele Unite au fost singura țară cu venituri mari în care acest din urmă indicator a scăzut.
Austad explică faptul că progresele în menținerea oamenilor în viață au fost însoțite de prelungirea perioadei cu probleme de sănătate de la sfârșitul vieții. Pe măsură ce au apărut tratamente eficiente pentru cancer și boli cardiace, alte afecțiuni grave, precum demența, au devenit mai frecvente.
Există și studii care sugerează că adulții tineri de astăzi sunt mai predispuși la boli cronice decât cei de acum un deceniu. Unii specialiști consideră că accentul pus de sistemul medical american pe tratarea bolilor, în detrimentul prevenirii lor, contribuie la problemă.
Diferența dintre anii trăiți și anii sănătoși apare și în comparația dintre femei și bărbați. Femeile trăiesc, în medie, cu aproximativ cinci ani mai mult, dar bolile și dizabilitățile ocupă adesea o proporție mai mare din ultima parte a vieții lor, explică Pankaj Kapahi, profesor care studiază îmbătrânirea la Buck Institute din Novato, California.
„Mai ales după menopauză, există un declin semnificativ al mai multor aspecte ale sănătății lor”, a declarat Kapahi, în traducere, în articolul apărut inițial în The New York Times.
Femeile în vârstă au un risc mai mare de boli autoimune, artrită și boala Alzheimer. În medie, afecțiunile mai frecvente la femei au fost cercetate mai puțin decât cele predominante la bărbați. Concentrarea tradițională a cercetării îmbătrânirii asupra bărbaților, care persistă potrivit unor cercetări recente, ar putea contribui la această diferență.
Viviana Perez Montes, directoarea diviziei de biologie a îmbătrânirii din cadrul National Institute on Aging, semnalează și o diferență în experimentele pe animale: majoritatea compușilor care au prelungit viața par să funcționeze mai bine la masculi decât la femele.
Îngrijirea sănătății nu garantează nici atingerea vârstei de 100 de ani. Date recente sugerează că genetica influențează, în medie, jumătate din durata vieții, iar stilul de viață și mediul contribuie la cealaltă jumătate. Potrivit Sofiya Milman, rolul geneticii pare și mai mare în longevitatea excepțională a persoanelor care ajung la cel puțin 95 de ani.
Studiile asupra acestui grup nu au identificat o viață mai sănătoasă decât a persoanelor care nu ating această vârstă, când au fost evaluate greutatea, alimentația, activitatea fizică, consumul de alcool și fumatul.
