Pacienții cu rujeolă care au cerut îngrijiri medicale în Statele Unite au primit, în proporție estimată de 6,9%, cel puțin un diagnostic greșit în cele două săptămâni anterioare identificării corecte a bolii. Concluzia aparține unui studiu care a urmărit întârzierile de diagnostic.
Cercetarea Universității din Iowa a apărut în Infection Control and Hospital Epidemiology în săptămâna relatării publicate pe 30 octombrie 2026 de cidrap.umn.edu. Autorii au analizat baze de date ale asigurărilor private și federale, identificând 4.651 de cazuri din perioada 2001-2023. Ei au estimat că 381 de cazuri au fost diagnosticate greșit, iar întârzierea medie până la diagnosticul corect a depășit ușor patru zile.
Cazurile în care rujeola nu a fost recunoscută s-au distribuit astfel:
- 81% în ambulatoriu, inclusiv în cabinete medicale;
- 14% în departamentele de urgență;
- 3,9% în unități cu internare.
„Unitățile de ambulatoriu au adesea mai puține resurse pentru controlul infecțiilor decât spitalele, ceea ce face ca întârzierile diagnosticului în aceste locuri să fie deosebit de îngrijorătoare”, au scris, în traducere, biostatisticianul Alan T. Arakkal și coautorii studiului publicat în Infection Control and Hospital Epidemiology.
Erorile de diagnostic au fost asociate cu prescrierea unor antibiotice pentru simptome respiratorii și cu vârsta sub 2 ani. În cazul copiilor foarte mici, cercetătorii presupun că dificultatea de a descrie simptomele ar putea contribui la această asociere.
Autorii susțin luarea în calcul a testării timpurii
Deși rezultatele sugerează că asemenea erori nu sunt frecvente, echipa consideră că testarea timpurie pentru rujeolă merită luată în considerare la pacienții cu simptome respiratorii.
„Dificultatea de a diagnostica rujeola contribuie la răspândirea bolii”, au explicat autorii, în traducere.
Rujeola este foarte contagioasă. Când identificarea ei întârzie, pacienții, însoțitorii și personalul medical nu știu că trebuie să aplice măsuri pentru limitarea transmiterii, ceea ce poate duce la cazuri suplimentare.
„Riscul de transmitere crește atunci când pacienții petrec timp în săli de așteptare sau clinici aglomerate, deoarece aerosolii care conțin virusul rămân în aer ore întregi”, au avertizat Arakkal și colegii săi, în traducere.
„Mai multe focare au fost atribuite, cel puțin parțial, întârzierilor în diagnosticarea rujeolei”, au adăugat cercetătorii, în traducere.
Vaccinul împotriva rujeolei este disponibil de peste o generație. Statele Unite au avut ani cu mult sub 100 de cazuri raportate. Autorii consideră că unii clinicieni ar putea să nu includă rujeola între bolile luate în calcul la stabilirea diagnosticului deoarece nu au întâlnit niciodată un pacient infectat.
În schimb, bilanțul american pentru 2026 se apropia de 5.000 de cazuri la momentul relatării din octombrie, pe fondul scăderii ratelor de vaccinare, potrivit cidrap.umn.edu.
Aceeași publicație arată că, pentru fiecare 1.000 de copii nevaccinați care contractează rujeola, se estimează între unul și trei decese provocate de complicații respiratorii și neurologice. Printre posibilele consecințe pe termen lung se numără leziunile cerebrale permanente, afectarea sistemului imunitar și tulburările senzoriale, precum pierderea auzului sau orbirea.
