România a încheiat luna iunie 2026 cu o rată anuală a inflației de 9,2%, cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, în timp ce zona euro a fost la 2,8%. Diferența arată o presiune mai mare asupra prețului banilor, marje tensionate și o putere de cumpărare tot mai slabă. În același tablou european, cele mai mici rate ale inflației au fost în Suedia, 1%, Cehia, 1,1%, și Danemarca, 1,8%.
Datele interne indică o scădere ușoară față de luna precedentă, dar nivelul rămâne ridicat. Institutul Național de Statistică a raportat pentru iunie 2026 o inflație anuală de 10,42%, față de 10,9% în mai. Cea mai mare presiune s-a văzut la servicii, unde prețurile au urcat cu 13,67%. Mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 12,29%, iar mărfurile alimentare cu 5,75%.
Scumpirile au continuat în produse care intră direct în cheltuielile zilnice. Cafeaua a fost mai scumpă cu 19,9% față de iunie 2025, ouăle cu 13,66%, laptele de vacă cu 12,13%, iar grupa zahăr, produse zaharoase și miere de albine cu 9,44%. Aceste evoluții arată că inflația nu este concentrată într-o singură zonă a economiei, ci se transmite prin servicii, distribuție, retail și coșul de consum.
Potrivit Financiarul, structura inflației este la fel de importantă ca media anuală. Când serviciile țin sus inflația internă, iar zona euro se apropie de ținta de stabilitate, problema nu ține doar de nivel, ci și de compoziția scumpirilor. INS a rezumat astfel situația: „În iunie 2026, inflația anuală scade ușor și atinge pragul de 10,4%. Astfel, rata anuală a inflației, comparativ cu luna similară a anului precedent, a fost 10,42%, cele mai mari creșteri de prețuri înregistrându-se tot la servicii, 13,67%. În același interval de timp, prețurile mărfurilor nealimentare s-au majorat cu 12,29%, iar cel al mărfurilor alimentare cu 5,75%.”
Există și un semnal de ajustare macroeconomică, prin reducerea deficitului de cont curent pe fondul scăderii consumului. În același timp, imaginea de ansamblu include și creșterea datoriei externe totale. Asta înseamnă că o parte din corecție vine din slăbirea consumului intern, nu dintr-o refacere solidă a mecanismelor de preț. Pentru companii, diferența de inflație față de economiile cu care concurează pentru capital și cerere păstrează un regim de costuri mai dur, iar venitul disponibil erodat menține presiunea asupra consumului.
BNR mizează pe o scădere rapidă a inflației în a doua parte a anului. Prognoza pentru finalul lui 2026 a fost revizuită în creștere la 5,5%, de la 3,9%, iar pentru sfârșitul lui 2027 estimarea este 2,9%. Scenariul presupune aproape înjumătățirea inflației față de nivelurile de circa 11% din primăvară și început de vară. Mugur Isărescu a explicat: „S-a amplificat ideea că Banca Națională prognozează creșterea inflației, când, de fapt, fraza următoare era clară: inflația scade la jumătate, de la aproape 11% la aproximativ 5%.” Tot el a precizat și calendarul: „Va crește până prin iulie, probabil până la 11%, dar creșterile sunt mici, pentru că apoi, în iulie, august și septembrie, vom avea deja o inflație de aproximativ 6%, iar spre sfârșitul anului, 5% și ceva”.
