Un bărbat de 42 de ani cu tetraplegie completă a reușit să își recapete mișcările mâinilor, să se hrănească singur și să simtă din nou atingerile cu ajutorul unui sistem neuroprotetic numit „dublu bypass neural”. Față de sistemele anterioare de interfață creier-computer, care au readus doar unele mișcări și nu au restabilit simțul tactil sau o recuperare de durată, acest sistem a păstrat recunoașterea mișcărilor intenționate ale mâinii timp de peste 5 luni, fără reantrenare repetată.
În plus, sensibilitatea tactilă apărută la încheietura mâinii a continuat mai mult de 2 luni după oprirea stimulării. Leziunile măduvei spinării reprezintă o cauză principală a paraliziei, iar în mai mult de jumătate dintre cazuri duc la tetraplegie, cu afectarea mișcărilor brațelor și picioarelor.
În acest caz, rezultatul a depășit o simplă recuperare parțială a mișcării. Pacientul a ajuns să își poată duce ambele mâini la față, să deschidă și să închidă mâna, să bea dintr-o cană, să se hrănească singur și să își controleze priza când manipula obiecte delicate. Sistemul a fost dezvoltat de Chad Bouton și colegii săi. El citește semnalele cerebrale legate de intenția de mișcare și trimite stimulare țintită către măduva spinării și către cortexul somatosenzorial primar, zona din creier implicată în percepția tactilă.
În forma sa parțială, prin stimularea măduvei spinării, sistemul a îmbunătățit capacitatea pacientului de a-și îndoi coatele. Astfel, acesta a putut să ducă ambele mâini la față, un progres concret față de starea de tetraplegie completă. Cu varianta completă a sistemului, controlul mișcărilor a avansat până la gesturi necesare în activitățile zilnice, precum băutul și hrănirea. Rezultatele au fost obținute într-un studiu clinic pe un singur pacient și sunt relatate, potrivit Jurnalulnational, într-un articol semnat de Santosh Chandrasekaran și colaboratorii săi, publicat în 2026 în Nature Medicine.
Pentru un pacient cu paralizie severă, beneficiul practic constă în independența câștigată în gesturi elementare: ridicarea mâinilor, prinderea unui obiect, controlul forței cu care este ținut și posibilitatea de a mânca fără ajutor. Un al doilea rezultat important este revenirea unei forme de sensibilitate tactilă, un obiectiv atins rar de tehnologiile anterioare.
Tehnologia nu poate fi însă extinsă rapid la scară largă în forma actuală. Sunt necesare teste suplimentare pe mai mulți pacienți, cu leziuni diferite, iar dispozitivul este în prezent extrem de specializat și necesită personal instruit pentru operare. Studiul nu indică un termen pentru comercializare și nici costul procedurii sau al sistemului.
