O persoană care se recuperează după un accident vascular cerebral (AVC) poate răspunde corect la un exercițiu de logopedie, fără să poată folosi spontan același cuvânt acasă. Legătura dintre exercițiile din cabinet și conversațiile cotidiene este unul dintre obiectivele recuperării comunicării.
Psihologul Ruxandra Curcă explică în Psychologies că formulările exersate trebuie introduse în dialoguri, iar abilitățile obținute cu sprijin, folosite treptat în situații obișnuite. Contează atât răspunsul, cât și felul în care persoana ajunge la el: ce indiciu o ajută, ce reușește singură și ce strategie poate utiliza ulterior.
Pentru accesarea unui cuvânt pot fi combinate indicii vizuale, auditive, gestuale, tactile sau scrise. Această abordare, numită multimodală, oferă mai multe căi de exprimare a aceleiași intenții. De exemplu, lucrul cu o imagine, auzirea cuvântului, scrierea și gestul pot fi legate de folosirea lui într-o situație concretă.
Recuperarea diferă de la o persoană la alta. Potrivit psihologului, capacitatea creierului de a se reorganiza poate fi susținută prin exercițiu, experiențe repetate și strategii compensatorii, adică modalități alternative de a realiza ceea ce a devenit dificil. Intervenția folosește funcțiile păstrate, iar răspunsul poate apărea altfel decât înainte de AVC.
Ruxandra Curcă descrie afazia drept o afectare a limbajului care poate apărea după AVC. Manifestările au intensități și combinații diferite și pot include:
- dificultăți în găsirea cuvintelor;
- dificultăți de înțelegere a limbajului;
- dificultăți de exprimare;
- dificultăți de citire;
- dificultăți de scriere.
Uneori, persoana știe ce vrea să spună, dar nu găsește cuvintele. Alteori, înțelege ce i se spune, însă nu poate răspunde așa cum dorește. Dificultatea de a exprima o nevoie sau de a participa la o conversație poate favoriza retragerea și reducerea inițiativei. Acestea pot fi confundate cu lipsa interesului ori a efortului, avertizează psihologul.
Obiectivele se leagă de activitățile importante pentru persoană
Un AVC poate modifica raportarea la propriul corp, la activitățile zilnice și la rolurile anterioare. Recuperarea nu înseamnă întotdeauna revenirea exactă la funcționarea de dinainte. Comunicarea poate lua alte forme, prin care persoana să poată cere, alege și participa la relațiile sale.
Ruxandra Curcă oferă următoarele exemple de obiective relevante, în funcție de nevoile fiecărei persoane:
- rostirea numelui unui copil;
- folosirea telefonului;
- plasarea unei comenzi la magazin fără ajutor;
- revenirea la locul de muncă;
- purtarea unei conversații cu cei apropiați.
Parcursul poate include încercări nereușite: un răspuns obținut într-o zi poate să nu apară în următoarea, iar o abilitate demonstrată într-un context poate fi greu de folosit în altul. Psihologul subliniază că relația terapeutică trebuie să lase loc încercării și erorii, fără ca fiecare răspuns să fie trăit ca un test. Progresele au nevoie să fie observate și recunoscute.
Aparținătorii pot participa la recuperare oferind suficient timp pentru răspuns, facilitând comunicarea și încurajând folosirea strategiilor exersate în viața de zi cu zi, explică Ruxandra Curcă.
