Majoritatea profesioniștilor din domeniul îngrijirilor paliative din Canada sunt în favoarea utilizării terapiei cu psilocibină pentru pacienții aflați la sfârșitul vieții. Medicii s-au arătat cei mai deschiși către integrarea acestei abordări în sistemul de sănătate, conform unui studiu publicat în revista „Palliative Medicine”.
Cercetarea a fost realizată în Quebec, Ontario, Alberta și Columbia Britanică, cele mai populate patru provincii canadiene. Au fost chestionați peste 120 de specialiști implicați în îngrijiri paliative, printre care medici, personal sanitar, îngrijitori și administratori. Mai puțin de jumătate dintre respondenți s-au declarat bine informați cu privire la riscurile și beneficiile psilocibinei.
Terapia asistată de psilocibină combină substanța psihoactivă cu suport psihoterapeutic structurat, oferit înainte, în timpul și după administrare. Studiile au indicat o reducere a simptomelor de depresie și anxietate la persoanele cu boli incurabile. Cel mai vizibil impact a fost observat în ameliorarea „suferinței existențiale”, definită ca pierderea sensului sau disperare.
Dr. Nicolas Garel, psihiatru la spitalul CHUM și profesor la Universitatea din Montréal, a explicat interesul pentru aceste terapii. „În ciuda progreselor în medicină și psihoterapie, unii oameni nu răspund bine la abordările convenționale. Terapiile psihedelice par să promită abordarea nevoilor care nu sunt îndeplinite în prezent”, a afirmat Garel.
Potrivit specialistului, psilocibina „induce stări alterate de conștiință care pot transforma temporar percepția unei persoane despre sine, ceilalți și lume”. Substanța alterează temporar comunicarea între regiunile creierului și stimulează plasticitatea neurală, adică abilitatea creierului de a crea sau reorganiza conexiuni. Lyla Efectele pot dura zile sau chiar săptămâni.
„Studiile calitative sugerează că aceste terapii pot promova o mai mare acceptare a bolii și a sfârșitului vieții”, a adăugat Dr. Garel. El a menționat că unii participanți la studii au reușit să împace ideea morții cu prezentul și au descris o conexiune mai puternică cu cei dragi și cu ei înșiși.
Principalul obstacol în calea adoptării terapiei nu este accesul la substanță, ci lipsa profesioniștilor pregătiți. În Canada nu există un program standardizat de formare sau o certificare recunoscută pentru această terapie. Unele universități din SUA au început deja să includă cursuri dedicate în programele de psihiatrie.
Un studiu anterior realizat de același grup de cercetători a arătat că peste 60% dintre canadieni susțin acest tip de terapie. „Acest lucru nu înseamnă că vor fi un leac miraculos sau potrivite pentru toată lumea. Cu toate acestea, întrebarea nu mai este dacă ar trebui să luăm în considerare utilizarea lor, ci mai degrabă cum să facem acest lucru”, a concluzionat Dr. Nicolas Garel.
